Memorandumul privind bazele normalizării relațiilor dintre Republica Moldova și Transnistria a fost semnat la Moscova, pe 8 mai 1997, de președintele Petru Lucinschi pentru Republica Moldova și de Igor Smirnov pentru Transnistria. Au semnat, ca state garante, Boris Elțin pentru Federația Rusă și Leonid Kucima pentru Ucraina, în prezența președintelui în exercițiu al OSCE, Niels Helveg Petersen. Nu e memorandumul Kozak din 2003. Textul e reprodus de United Nations Peacemaker; OSCE îl datează tot atunci, ca document al Misiunii în Moldova.

Conducerea celor două părți, prin medierea Federației Ruse, a Ucrainei și a Misiunii OSCE, pornește de la necesitatea de a rezolva relațiile exclusiv prin mijloace politice pașnice. Reafirmă principiile ONU, OSCE și normele recunoscute de dreptul internațional, precum și înțelegerile anterioare. Pun pe primul loc drepturile și libertățile fundamentale, fără deosebire de origine etnică, credință, convingeri politice sau loc de reședință. Nu transcriem un ghid de recunoaștere a unui statut.

Punctul 1: părțile reafirmă angajamentul de a nu recurge la forță sau la amenințarea cu forța; diferențele se rezolvă exclusiv pașnic, prin negocieri și consultări, cu asistența și medierea Rusiei și Ucrainei ca state garante, a OSCE și cu asistența CSI. Punctul 2: continuă stabilirea de relații statal-juridice; documentul care le va defini, inclusiv statutul Transnistriei, se va întemeia pe decizii reciproc convenite, cu împărțirea și delegarea de competențe și cu garanții reciproce. Elaborarea urmează imediat după semnare, ținând seama de înțelegerile de principiu, inclusiv cele din 17 iunie 1996.

Punctul 3: Transnistria participă la conducerea politicii externe a Republicii Moldova — subiect de drept internațional — la chestiunile care îi ating interesele; astfel de hotărâri se iau de acordul părților. Transnistria are dreptul de a stabili și menține unilateral contacte internaționale în sferele economică, științifico-tehnică și culturală, iar în altele prin acordul părților. Nu transcriem un catalog de reprezentanțe externe.

Punctele 4–8 cer Rusiei, Ucrainei și OSCE să continue eforturile de mediere; Moldova și Transnistria se declară garanți reciproci ai îndeplinirii necondiționate a înțelegerilor; salută declarația Rusiei și Ucrainei de a acționa ca state garante; cer OSCE asistență la respectarea înțelegerilor; și afirmă necesitatea unui mecanism de garanții al tuturor participanților la procesul de negociere.

Punctul 9 reafirmă continuarea activităților de menținere a păcii ale forțelor mixte în Zona de securitate, potrivit acordului din 21 iulie 1992 dintre președinții Republicii Moldova și Federației Ruse; nu transcriem un dispozitiv operațional. Punctul 10: în caz de încălcare, părțile se pot adresa garantorilor pentru consultări. Punctul 11: relațiile se construiesc în cadrul unui stat comun, în granițele RSS Moldovenești din ianuarie 1990. Declarația comună Elțin–Kucima, semnată atunci, spune că prevederile memorandumului nu pot contrazice normele dreptului internațional și nu vor fi interpretate împotriva suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova, recunoscute și de declarația comună din 19 ianuarie 1996.

Coperta: Palatul Senatului din Kremlin, reședința prezidențială a locului de semnare; nu pretindem sala. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: 1997 Moscow memorandum; Memorandum on the Bases for Normalization of Relations Between the Republic of Moldova and Transdneistria.