Vineri, 6 noiembrie, Donald Trump l-a numit pe Stephen Miller șef de cabinet la Casa Albă, în locul lui Susie Wiles. Schimbarea vine după ce republicanii au pierdut controlul Congresului la alegerile de marți, au relatat Reuters și AFP, preluate de Dawn. Camera Reprezentanților și Senatul trec la democrați. Numirea intră în vigoare luni.

Trump a scris că Miller este „unul dintre cei mai de încredere consilieri” ai săi și că Wiles a făcut „o treabă remarcabilă”. Un oficial de la Casa Albă a spus pentru Reuters că alegerea lui Miller anunță o linie dură în politica internă. Altul a rezumat: „Îi răsplătește pe cei mai loiali. Nu schimbă direcția.” Miller a fost, din 2025, adjunctul lui Wiles și era în anturaj și în primul mandat, între 2017 și 2021. Relatarea notează că el a fixat ținta de 3.000 de arestări pe zi și că agenții de imigrație au extins lista la oameni stabiliți în Statele Unite de decenii.

Wiles, 69 de ani, și-a dat demisia joi seară și trece în operațiunea politică a lui Trump, a spus un oficial. Pe X a scris că vinerea aceea este ultima zi în funcție și că slujba a fost „onoarea vieții mele”, amintind granița, taxele și economia. Recent anunțase că a primit vești bune după un cancer de sân. Dawn scrie că Trump era nemulțumit de operațiunile politice și de comunicare înainte de marți, când aprobarea lui era aproape de minime. Săptămâna aceasta ar fi spus că Casa Albă trebuie să fie „mai agresivă” când democrații reiau puterea în Congres, potrivit unei persoane puse la curent. Aliații lui Wiles își împărtășeau îngrijorarea încă de miercuri.

Stephen Holmes, profesor de drept la Universitatea New York, citește numirea altfel decât un schimb de personal. Eseul lui, publicat de Project Syndicate și reluat de Dawn pe 13 noiembrie, pornește de la explicațiile de după vot. JD Vance pune înfrângerea pe seama războiului din Iran, a costului vieții, a inflației și a legăturilor cu Israelul. Trump a admis că „Iranul a fost o parte”. Holmes scrie că numirea, la trei zile după scrutin, este răspunsul lui Trump și că președintele l-a numit pe Miller „foarte bun politic”.

Senatorul Thom Tillis a numit-o „cea mai proastă dintre alegerile posibile” și a întrebat cum ar putea fi Miller „ramura de măslin” către noile majorități democrate. Holmes mai scrie că, în aceeași după-amiază, înainte de anunț, Trump spusese la 60 Minutes că politica de expulzări „s-ar putea să fie prea dură” și că s-ar putea înțelege cu democrații pentru lucrătorii stabiliți de mult. Apoi l-a pus pe arhitectul acelei politici în fruntea cancelariei. Este lectura lui Holmes, nu un comunicat al Casei Albe.

Holmes citează sondaje la ieșirea de la urne: șase din zece spuneau că dezaprobă ICE, iar alegătorii hispanici au mers spre democrați aproape doi la unu. Îl amintește pe Lindsey Graham, pe care îl prezintă ca răposat, cu un avertisment către colegi de mai devreme în an: cine crede că îl poate convinge pe Trump că Miller este o povară, „mult noroc”. Bill Galston, de la Brookings, a numit numirea un deget mijlociu către public. Holmes încheie că Trump putea, în principiu, să lase războiul, tarifele sau banii, dar nu și această politică. Este concluzia autorului.

Fotografia arată Casa Albă din Washington, nu anunțul de vineri și nu pe Miller. Imagine: Cezary Piwowarczyk, CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons.

Sursa consultată: Why Trump crowned the man who cost him Congress, Dawn.