La 16 aprilie 1917, la Acroma (Akrama) în Cirenaica, Ordinul Sanūsī semnează un modus vivendi cu Marea Britanie și Italia — două acorduri provizorii care încheie campania senusită din Primul Război Mondial.

Negocierile le-a deschis Idrīs al-Sanūsī după ce i-a succedat unchiului la conducerea ordinului. Vărul său Aḥmad al-Sharīf, care pornise războiul împotriva britanicilor cu sprijin otoman și german, a părăsit Libia când a aflat că Italia trebuie inclusă la masa tratativelor.

Delegațiile italiană și britanică au ajuns la Tobruk; Idrīs a rămas la Acroma. Mesagerii au dus propunerile scrise între cele două locuri. Semnarea a fost convenită pe 14 aprilie, după ce Roma a clarificat că acceptarea „în principiu” a cererilor italiene nu înseamnă acceptare în detaliu.

Acordurile cer încetarea ostilităților și desființarea armatei sanūsī, eliberarea prizonierilor, liberul comerț cu coasta și Egiptul, și recunoașterea autorității lui Idrīs în oazele Awjila, Jalu, Ajdabiya, Jaghbub și Kufra.

Sanūsī au repudiato autoritatea otomană; Idrīs a arestat agenții otomani și a păzit frontiera Cirenaica–Tripolitania. Suveranitatea italiană nu a fost încă recunoscută oficial.

Modus vivendi a fost înlocuit de acordul de la al-Rajima din 25 octombrie 1920, prin care Idrīs a acceptat suveranitatea italiană.

Modus vivendi de la Acroma din 16 aprilie 1917 rămâne primul armistițiu sanūsī–Antantă care a scos Cirenaica din alianța otomană.

Imagine: Cirenaica; Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Modus vivendi of Acroma. Textul tratatului: The Sanusi of Cyrenaica (Evans-Pritchard).