Omar Rajeh a dansat la The Pit, Barbican, 16 și 17 octombrie. O oră, fără pauză. Dance Umbrella, până pe 27. Guardian, Lyndsey Winship, pe 18: dorință și sfidare, un solo în care transpiră tot. Spectacolul a trecut. Recenzia a rămas. Festivalul, nu.

În august 2019, în dormitor, percuție, lumea în criză. Citerne Beirut, teatrul pe care îl fondase, închis din ordinul administrației locale. Pe loc, un incinerator. Adolescent după războiul civil, dansul i se părea cel mai revoluționar lucru. Trei decenii mai târziu, tot dansează: frustrare, rezistență, nevoie de legătură. Nu e mereu elegant. Dansul, zice Guardian, e ca o treabă necesară.

E un flux de conștiință. Uneori explozie. Mai ales, gânduri calme despre coregrafie, cu toate rotițele la vedere. Stă la tastatură, gândurile ies pe ecran: inspirații, decizii, ezitări, întoarceri. Primele „coregrafii”: o bătaie între doi bărbați, oameni în stradă, corpuri care aleg și se organizează în spațiu. Politicul și creativul, la el, sunt același lucru. Acum e la Lyon. Libanul a pierdut un om de cultură. Piesa cere adunare, martori, durere împărțită.

Barbican: memoriu personal și act politic. Ce înseamnă să dansezi când totul spune stop. Maqam, compoziție pe loc, corpul își face regulile. Text vorbit, arabă. Scris, engleză și arabă. Busuioc viu pe scenă, avertisment de alergen. Seeingdance: zeci de ghivece, grădina mamei. Mia Habis, asistent. Chevalier des Arts et des Lettres. Fondator Maqamat și BIPOD. 12+. Post-show, 16, BSL.

Nu e o premieră mondială. E premieră londoneză. 21,50 de lire, locurile de 10 s-au epuizat. CN D Lyon, DRAC Auvergne-Rhône-Alpes, PIDA. Asta e producția. Recenzia Guardian nu dă stele în textul de pe site. The Reviews Hub a pus 80 la sută. Două săli de judecată. Un corp.

Până pe 27, Dance Umbrella mai ține alte scene. După, rămâne dacă busuiocul din mână, la ieșire, mai miroase a Beirut. Între ele, ansamblul Barbican din poză, nu sala The Pit.

Imagine: Julian Herzog, Barbican Estate, City of London, 18 ianuarie 2026, CC BY 4.0, Wikimedia Commons. Fotografia e a ansamblului, nu a scenei The Pit.

Surse consultate: Dance Is Not for Us review – desire and defiance as one revolutionary mover sweats it all out — The Guardian; Cie Omar Rajeh & Maqamat: Dance is Not for Us — Barbican.