Carol al II-lea al Angliei a încheiat la Breda, la 31 iulie 1667 (stil nou; 21 iulie stil vechi), trei tratate de pace separate cu Provinciile Unite, Franța lui Ludovic al XIV-lea și Danemarca-Norvegia lui Frederic al III-lea, plus un acord anglo-olandez de navigație și comerț. Nu e un act unic. Mediatori suedezi: Göran Fleming, contele Dohna, Peter Coyet. Plenipotențiari englezi: Denzil Holles, baron d’Ifield; Henry Coventry. Olandezi prezenți: Hieronymus van Beverningh (Olanda), Allart Pieter van Jongestall (Frizia), Pieter de Huybert (Zeeland). Francezi: Godefroy d’Estrades, Honoré Courtin. Danezi: Paul Klingenberg, Peter Canizius. Text oficial englez, tipărit la Savoy de asignații lui John Bill și Christopher Barker, 1667. Ratificări, până la 24 august; sărbători publice la Breda.

Tratatul anglo-olandez, Articole de pace și alianță. Articolul 1: pace fermă, prietenie și alianță mai strânsă; flotele sau navele care merg pe același curs se apără reciproc împotriva unei terțe puteri. Articolul 3: uti possidetis, cu dată de referință 20 mai 1667. Olandezii păstrează Surinamul, Fortul Cormantin și insula Run; englezii, Noua Țară de Jos (ulterior New York, New Jersey, Delaware). Articolele 4–8: aceeași regulă pentru bunuri și nave, inclusiv pierderi de dinaintea războiului; fără despăgubiri; scrisorile de marca, nule. Articolul 7: termene de aplicare — 5 septembrie, Canalul Mânecii și Marea Nordului; 5 octombrie, celelalte mări europene; 2 noiembrie, coasta africană la nord de ecuator; 24 aprilie 1668, restul lumii. Articolul 10: prizonieri fără răscumpărare. Articolele 13 și 17: nicio protecție a rebelilor celuilalt; anexă secretă despre extrădarea regicizilor din 1649, ignorată în practică.

Tratatul anglo-francez, Dumont t. VII, partea 1, nr. XVII. Pace perpetuă, uitarea ofenselor, navigație și comerț libere ca înainte de război, prizonieri fără răscumpărare. Ludovic restituie partea engleză a insulei Sfântul Cristofor (Saint Kitts) ținută la 1 ianuarie 1665, în șase luni; Antigua și Montserrat, dacă sunt încă în mâini franceze; Anglia restituie Acadia, de care regele prea-creștin se bucurase altădată, și Cayenne (predarea, amânată până în 1670). Locuitorii Acadiei care preferă stăpânirea engleză pot pleca într-un an, cu bunuri și sclavi. Reciproca: tot ce a ocupat fiecare după 1 ianuarie 1665 se restituie.

Tratatul anglo-danez, Dumont nr. XIX, pe aceeași linie: pace între Frederic al III-lea și Carol al II-lea, mediere suedeză, uitarea pierderilor. Acordul de navigație și comerț, tot la Breda, e preliminar: mărfuri pe Rin sau Scheldt până la Amsterdam, pe nave olandeze, fără tarifele Actelor de navigație; „free ships make free goods”. Textul definitiv, 17 februarie 1668.

Nu e Pacea de la Westminster din 1654, nu e tratatul din 1674 care închide al treilea război anglo-olandez și nu e Utrecht 1713. Raidul de pe Medway, în iunie, a grăbit termenii; Războiul Devoluției francez, deschis în mai, a făcut pacea urgentă pentru olandezi. Coperta e gravura contemporană a păcii de la Breda.

Surse: Treaty of Breda (1667); Traité de Breda, France / Angleterre, Dumont t. VII.