La 31 august 1302, între Caltabellotta și Sciacca, s-a jurat pacea care închide, după douăzeci de ani, primul ciclu al războiului Vesprilor sicilieni. Preliminariile fuseseră acceptate la 19 august la Castronovo; trei zile mai târziu, Frederic al III-lea și Carol de Valois s-au întâlnit cu câte o sută de cai, în colibe de plugari, apoi l-au chemat pe Robert de Calabria. Textul s-a statornicit pe 29, jurământul pe ultima zi a lunii.

Valois, cumnat al lui Carol al II-lea de Anjou și căpitan general în insulă, venise după iarna din Toscana și asediul de la Sciacca, unde oastea se topea de arșiță și de molimă. Frederic stătea la Caltabellotta, la nouă mile de cetate. Pacea recunoaște starea de fapt: insula rămâne lui Frederic pe viață, suveran absolut, independent de Napoli și de papă, cu titlul de rege al insulei Sicilia sau de rege al Trinacriei, după cum va alege Carol al II-lea.

Carol dă de soție pe fiica sa Eleonora. Urmașilor li se va procura regatul Sardiniei sau al Ciprului, ori o sută de mii de uncii de aur; atunci trebuie să părăsească insula. Nu e un tribut anual pe durata vieții lui Frederic. Frederic înapoiază locurile ocupate dincolo de strâmtoare; angevinii, pe cele luate în Sicilia. Prințul de Taranto și toți prizonierii ies fără răscumpărare.

Supușii treciți de partea inamicului sunt iertați; feudalii pierd feudele de la principele de la care s-au răsculat, în afară de Roger de Lauria, care păstrează castelul Aci, și de Vinciguerra Palizzi, cu Calanna, Motta di Mori și Messa în Calabria. Bunurile bisericești din Sicilia revin la starea de dinainte de 1282. Valois trebuia să obțină ratificarea regelui și a papei.

Bonifaciu al VIII-lea a fost ultimul care a consimțit. Constituția pontificală din 21 mai 1303, cu un singur cardinal împotrivă, a cerut vasalitate față de Biserică, un cens de trei mii de uncii de aur de Sfântul Petru și o sută de lănci. Amari notează că Siciliei nu i s-a cerut încuviințarea parlamentului, că Frederic n-a plătit niciodată censul și că, peste câțiva ani, a reluat titlul de rege al Siciliei.

Nu e tratatul de la Tarascon din 1291, nu cel de la Anagni din 1295 și nu proclamarea Vesprilor din 1282. După pace, Roger de Flor a scos din insulă mercenarii și i-a dus în slujba lui Andronic al II-lea Paleologul: nucleul Companiei catalane. Căsătoria cu Eleonora s-a ținut la Messina în primăvara lui 1303.

Castello dei Luna de la Caltabellotta, fortăreața de pe creastă deasupra locului tratativelor. Fotografie: GiovanniPen, Wikimedia Commons, licență CC BY-SA 4.0.

Pentru context: Peace of Caltabellotta. Capitolele, după Michele Amari: La guerra del Vespro siciliano, cap. XIX.