După asediul Vienei din 1683, papa Inocențiu al XI-lea a strâns Liga Sfântă: Habsburgii, Polonia-Lituania, Veneția, apoi Rusia lui Petru. Războiul cel Mare Turcesc s-a rupt la Zenta, pe 11 septembrie 1697, unde Eugen de Savoia a spart armata sultanului Mustafa al II-lea. Congresul a început pe 16 noiembrie 1698, în corturi, la Karlowitz, pe Frontiera Militară habsburgică — azi Sremski Karlovci, în Srem. Mediatorii au fost William Lord Paget, pentru Wilhelm al III-lea, și Jacob Colyer, pentru Statele Generale ale Țărilor de Jos.

Pacea a fost semnată la 26 ianuarie 1699. Pentru Poartă: Rami Mehmed Pașa, reis ül-küttab, și Alexandru Mavrocordat, dragomanul. Pentru Leopold I: conții Kinsky, Oettingen și Leopold Schlick. Pentru Veneția: Carlo Ruzzini. Pentru Polonia: Stanisław Małachowski, palatin de Poznań. Prokofi Voznițîn a semnat un armistițiu rusesc; pacea cu Moscova a venit la Constantinopol, în 1700. Instrumentul habsburg-otoman e în latină; cel venețian, în turcă otomană. Principiul a fost uti possidetis: fiecare păstra ce ținea.

Habsburgii au luat eyaletele Eğri și Varat, cea mai mare parte a eyaletului Buda, nordul Timișoarei și fâșii din Bosnia — adică aproape toată Ungaria, Croația și Slavonia. Transilvania a rămas principat cu guvernatori austrieci. Poarta a ținut Belgradul, Banatul Timișoarei și suzeranitatea asupra Țării Românești și Moldovei. Ungurii și transilvănenii trecuți la otomani rămâneau supuși ai Porții; Mureșul și Tisa, între Banat și ținuturile împăratului, erau de folosință comună, cu navigație liberă până la Dunăre.

Polonia a recăpătat Podolia și Camenița, pierdute la Buchach în 1672, a evacuat cetățile din Moldova, a oprit haraciul și raidurile tătare. Małachowski a semnat, tot în cort, unsprezece articole de pace perpetuă cu Mustafa. Veneția a luat cea mai mare parte a Dalmației și Moreea; Moreea s-a întors la otomani, douăzeci de ani mai târziu, la Passarowitz. Rusia a primit Azov abia în 1700 și l-a dat înapoi după Prut, în 1711. Mormântul Sfânt de la Ierusalim a rămas nerezolvat.

Luigi Ferdinando Marsili a marcat granița croată și de la Bihać până la mijlocul lui 1700, iar pe cea de la Timișoara până la începutul lui 1701, cu borne fizice, întâia oară. Habsburgii au câștigat cam 160.000 de kilometri pătrați de ținuturi ungurești; Banatul a venit la Passarowitz, în 1718. Pentru Poartă a fost prima pierdere teritorială mare în Europa, după trei secole și jumătate de înaintare. După mijlocul secolului următor, linia s-a așezat, în mare, la sud de Sava.

Fotografia CC0 arată un exemplar al actului, nu cortul. Pe locul congresului stă azi Capela Păcii. Sejmul polon a socotit regimentele cazace de pe malul drept de prisos; răscoala lui Palii a izbucnit imediat după.

Karlowitz a făcut din monarhia habsburgică puterea dominantă în Europa Centrală și a închis, pentru Polonia, războaiele cu Poarta.

Surse: Treaty of Karlowitz; Wikisource, Treaty of Karlowitz (Poland and Turkey).