După moartea lui Filippo Maria Visconti, în 1447, fără fiu, Milano a proclamat Aurea Republică Ambrosiană și a dat oastea lui Francesco Sforza, soțul Biancăi Maria. În 1450, Sforza s-a proclamat duce. Veneția, cu Alfonso al V-lea de Aragon, rege al Neapolelui, și cu împăratul Frederic al III-lea, a ținut piept. Căderea Constantinopolului, în 1453, a pus în pericol posesiunile venețiene din Egee; Serenissima a vrut pacea pe peninsula. Pacea s-a semnat la 9 aprilie 1454, la Lodi, în curtea unde locuia ducele Francesco, la Broletto. Semnatari venețieni: Simone da Camerino, frate agostinian trimis și de papa Nicolae al V-lea, și Paolo Barbo. De partea milaneză, între alții, Angelo Simonetta.

Tratatul recunoaște succesiunea lui Sforza la ducat. Frontiera milanezo-venețiană se așază pe Adda: malul stâng Veneția, malul drept Milano, cu un tampon de sate pe stânga (Crespiatica, Boffalora, Terraverde, Cerreto) ca venețienii să nu ajungă sub zidurile Lodiului. Veneția își recapătă Bergamasco și Bresciano; primește Crema și Cremasco. Milano ține Gera d'Adda, Caravaggio, Treviglio, Brignano, Mozzanica, Vailate, Agnadello, Rivolta, Pandino; Lodi rămâne ducatului. Asola, Lonato și Peschiera stau la Serenissima; Gonzaga rămâne fără ele. Semne de hotar, cruci tăiate în piatră, de-a lungul liniei.

Firenze, prin Cosimo de' Medici, aliat vechi al lui Sforza, a ratificat întâia. Au urmat Genova, Mantova, Napoli, Savoia, Monferrato. În august 1454, cu Nicolae al V-lea și Alfonso de Aragon, s-a închegat Lega Italică: apărare reciprocă, fără cuceriri între ei. Cinci puteri țin cumpăna: Milano, Veneția, Firenze, Napoli, Statele Papale. Savoia, Genova, Gonzaga, Este rămân în afara împărțirii, dar în pacea de patru decenii.

Cosimo s-a pus, cu Sforza, drept cumpănă. Lorenzo Magnificul, mai târziu, a fost chezașul echilibrului. Negociatori: Diotisalvi Neroni pentru Firenze; Giovanni Ventimiglia și Onorato Caetani pentru Napoli. Războaiele din Lombardia, începute la capătul veacului al XIV-lea, se închid aici.

Pacea n-a stins toate războaiele: Ferrara, debarcarea otomană în sud, conjurația Pazzi, conjurația baronilor. A dat însă peninsula un așezământ în care diplomația a luat locul ostilității deschise, vreme destulă pentru Renaștere. În 1494, Carol al VIII-lea a coborât în Italia și Lega s-a spart. Coperta e harta Italiei imediat după pace, pe Commons; Broletto de azi e prea mic pentru 1600 de palme.

Surse: Treaty of Lodi; Encyclopaedia Britannica, Peace of Lodi.