La 12 martie 1940, la Moscova, se semnează Tratatul de pace dintre Republica Finlanda și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, în finlandeză, suedeză și rusă. De partea Prezidiului Sovietului Suprem: Veaceslav Mihailovici Molotov, președintele Consiliului comisarilor poporului și comisar al poporului pentru afaceri externe, Andrei Aleksandrovici Jdanov, membru al Prezidiului, Aleksandr Mihailovici Vasilevski, comandant de brigadă. De partea guvernului finlandez: Risto Ryti, prim-ministru, Juho Kusti Paasikivi, ministru, generalul Rudolf Walden, profesorul Väinö Voionmaa. Preambulul: încetarea ostilităților, relații pașnice durabile, condiții precise de securitate reciprocă, inclusiv a Leningradului, Murmanskului și a căii ferate de la Murmansk. Articolul 9: tratatul intră în vigoare imediat la semnare, supus ratificării ulterioare; schimbul instrumentelor, în zece zile, la Moscova.

Articolul 1: ostilitățile încetează imediat, după procedura din protocolul anexat. Protocolul: încetarea, pe 13 martie, la amiază, ora Leningradului; zonă neutră de un kilometru; retragerea dincolo de noua frontieră, de la 15 martie ora 10, de la Golful Finlandei până la Lieksa, și de la 16 martie la nord de Lieksa; marșuri zilnice de cel puțin șapte kilometri, cu interval de cel puțin șapte kilometri între ariergardă și avangardă. Evacuarea Armatei Roșii din Petsamo, până la 10 aprilie. Prizonierii, schimbați cât mai curând, pe o înțelegere specială.

Articolul 2: noua frontieră de stat trece astfel încât în teritoriul URSS intră întregul istm carelian, cu orașul Viipuri și golful Viipuri cu insulele, țărmurile de vest și de nord ale Ladogăi, cu Kexholm, Sortavala și Suojärvi, un număr de insule din Golful Finlandei, zona de la răsărit de Märkäjärvi cu Kuolajärvi, și o parte din peninsulele Rybachi și Sredni, după harta anexată. Detalierea liniei, de o comisie mixtă, numită în zece zile de la semnare. Articolul 3: fiecare parte se abține de la orice atac asupra celeilalte; nicio alianță și nicio coaliție îndreptată împotriva celeilalte.

Articolul 4: Finlanda închiriază Uniunii Sovietice, treizeci de ani, contra opt milioane de mărci finlandeze pe an, capul Hanko și apele din jur, pe o rază de cinci mile la sud și est și trei mile la nord și vest, cu insulele din acea zonă, pentru o bază navală capabilă să apere gura Golfului Finlandei; Uniunea Sovietică poate ține acolo, pe cheltuiala sa, forțele de uscat și de aer necesare. În zilele de la intrarea în vigoare, Finlanda își retrage toate forțele militare de la Hanko, care trece, cu insulele, sub jurisdicția URSS.

Articolul 5: URSS își retrage trupele din zona Petsamo, pe care statul sovietic a cedat-o de bunăvoie Finlandei prin tratatul de pace din 1920. Finlanda, ca în 1920, nu ține pe apele țărmului Oceanului Arctic nave de război și alte nave armate, în afara navelor armate sub o sută de tone, fără restricție, și cel mult cincisprezece nave de război sau armate, niciuna peste patru sute de tone. Fără submarine și fără aeronave armate pe acele ape. Fără porturi militare, baze navale sau ateliere de reparație de capacitate mai mare decât pentru acele nave. Articolul 6: tranzit liber sovietic prin Petsamo spre Norvegia și înapoi; consulat sovietic la Petsamo; mărfurile de tranzit, scutite de vamă; aeronave sovietice neînarmate, între URSS și Norvegia via Petsamo.

Articolul 7: Finlanda dă Uniunii Sovietice dreptul de tranzit de mărfuri între URSS și Suedia; pentru drumul feroviar cel mai scurt, fiecare parte construiește, pe teritoriul său, pe cât posibil în 1940, o cale ferată care leagă Kantalahti (Kandalaksha) de Kemijärvi. Articolul 8: la intrarea în vigoare, relațiile economice se restabilesc; părțile deschid negocieri pentru un acord comercial. Protocolul, punctul 6: la retragere, orașele, localitățile și așezămintele de apărare și economice — poduri, baraje, aerodromuri, cazarme, depozite, căi ferate, uzine, telegrafe, centrale — se păstrează nedeteriorate.

Semnează Molotov, Jdanov, Vasilevski; Ryti, Paasikivi, Walden, Voionmaa. Väinö Tanner citește termenii la radio, la Helsinki, a doua zi. Tratatul nu anulează Războiul de iarnă deschis la 30 noiembrie 1939; îl închide. Nu este tratatul de la Paris din 1947.

Imagine: Otso Pietinen, ministrul Väinö Tanner citește termenii Păcii de la Moscova, Helsinki, 13 martie 1940, CC BY 4.0, Museovirasto / Wikimedia Commons. Decupată la 16:9. Lectura la radio, nu semnarea de la Moscova.

Sursă consultată: Moscow Peace Treaty. Textul tratatului: Treaty of Peace between Finland and the USSR, Moscow, 12 March 1940.