La 26 decembrie 1805, la Pressburg (azi Bratislava), în palatul primatului, se semnează Tratatul de pace dintre împăratul francezilor, rege al Italiei, și împăratul Germaniei și al Austriei. 5 nivôse, anul XIV. Pentru Napoleon: Charles-Maurice Talleyrand-Périgord, ministru al Relațiilor Exterioare. Pentru Francisc al II-lea: prințul Johann de Liechtenstein și contele Ignác Gyulai. Bătălia de la Austerlitz, 2 decembrie; armistițiul, 4 decembrie. A treia coaliție se rupe pe uscat. Trafalgar rămâne în urmă.

Articolul 1: pace și prietenie perpetue între cele două case, state și supuși. Articolul 2: Franța păstrează, în proprietate și suveranitate, ducatele, principatele și teritoriile de dincolo de Alpi deja încorporate sau administrate francez. Articolul 3: Austria recunoaște dispozițiile privind Lucca și Piombino. Articolul 4: Austria renunță la partea statelor venețiene primită la Campo Formio și Lunéville; ea trece, pentru totdeauna, la Regatul Italiei. Articolul 5: Austria îl recunoaște pe Napoleon rege al Italiei; coroanele Franței și Italiei urmează să se separe, după declarația de la încoronare, și Francisc va recunoaște succesorul pe care Napoleon și-l va da.

Articolul 6: pacea e comună electorilor de Bavaria, Württemberg și Baden și Republicii Batave, aliați. Articolul 7: electorii de Bavaria și Württemberg au luat titlul de rege, fără să iasă din Confederația germanică; Austria îi recunoaște ca atare.

Articolul 8: Austria cedează Bavariei margraviatul Burgau, principatul Eichstätt, fâșia din Passau dintre Boemia, Austria, Dunăre și Inn, comitatul Tirol cu principatele Brixen și Trent, cele șapte seniorii din Vorarlberg, Hohenems, Königsegg-Rothenfels, Tettnang, Argen și Lindau. Württembergului: cele cinci orașe ale Dunării (Ehingen, Munderkingen, Riedlingen, Mengen, Saulgau), Hohenberg, Nellenburg, Altdorf (fără Konstanz) și o enclavă din Breisgau. Badenului: restul Breisgau, Ortenau, Konstanz și comanderia Meinau. Articolul 13: Bavaria poate ocupa Augsburg; Württemberg, comitatul Bondorf.

Articolul 10: Salzburg și Berchtesgaden, ale arhiducelui Ferdinand, intră în Imperiul austriac, dar numai cu titlul de ducat. Articolul 11: Napoleon obține de la Bavaria principatul Würzburg pentru Ferdinand; titlul electoral trece odată cu el. Articolul 12: demnitatea de mare maestru al Ordinului teuton, cu Mergentheim, devine ereditară într-un prinț al Casei de Habsburg. Articolul 14: Bavaria, Württemberg și Baden au, pe vechile și noile lor ținuturi, plenitudinea suveranității, ca Austria și Prusia pe statele lor germane. Articolul 15: Austria renunță la orice suzeranitate asupra acestor state și, în general, asupra cercurilor Bavaria, Franconia și Șvabia.

Articolul 17: Napoleon garantează integritatea Imperiului austriac, în starea de după tratat. Articolul 18: independența Republicii Elvețiene, după Actul de mediere, și a Republicii Batave. Articolul 19: prizonierii, în patruzeci de zile de la schimbul ratificărilor. Articolul 22: evacuarea Pressburgului în cinci zile, apoi Moravia, Boemia, Ungaria, Stiria; Braunau rămâne o lună depozit francez. Articolul 23: Veneția și lagunele în cincisprezece zile; Istria, Dalmația, gurile Cattaro și insulele adriatice în șase săptămâni. Articolul 24: ratificările, în opt zile.

Articol separat: Austria plătește patruzeci de milioane de franci, valoare metalică, răscumpărare a contribuțiilor neîncasate. Opt milioane la schimbul ratificărilor; restul, cambii lunare pe Hamburg, Amsterdam, Augsburg, Frankfurt, Basel și Paris. Semnăturile, aceleași. În lunile următoare, Confederația Rinului; pe 6 august 1806 Francisc depune coroana Sfântului Imperiu.

Imagine: Diego Delso, Palatul primatului, Bratislava, 1 februarie 2020, CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Peace of Pressburg (1805). Textul tratatului: Traité de paix de Presbourg (de Clercq, Recueil des traités de la France, t. 2).