Pe 4 august 1791, la Sistova (azi Sviștov), Peter Philipp Herbert, baron von Rathkeal, semnează pentru Leopold al II-lea tratatul de pace cu Sublima Poartă. Pentru Selim al III-lea pun pecetea reis-efendi Abdullah Berri, İbrahim İsmet Bey și Mehmed Dürrî Efendi. Textele autentice sunt franceza și turca.

Marchizul Girolamo Lucchesini, Sir Robert Murray Keith și baronul Reinier van Haeften garantează actul pentru Prusia, Marea Britanie și Țările de Jos. Semnarea a fost amânată trei zile după închiderea articolelor, din pricina copiilor și a alternanței titlurilor celor doi regi mediatori.

Articolul I proclamă o pace veșnică, reînnoiește prietenia și acordă amnistie deplină supușilor, în special locuitorilor Muntenegrului, Bosniei, Serbiei, Moldovei și Țării Românești. Articolul II așază pacea pe status quo strict și confirmă tratatul de la Belgrad din 18 septembrie 1739, actele din 1739–1747, cesiunea Bucovinei din 7 mai 1775 și delimitarea din 12 mai 1776.

Articolul III reînnoiește sened-ul din 8 august 1783, actul de comerț din 24 februarie 1784 și fermanul din 4 decembrie 1786. Articolul IV: împăratul restituie Porții toate pământurile cucerite; fortărețele, castelele și palăncile se predau în starea în care au fost luate, cu artileria găsită acolo.

Articolul V lasă Hotinul, cu raiaua, în mâinile Austriei până la încheierea războiului ruso-otoman. Articolul VI: evacuarea Țării Românești și a cinci ținuturi moldovenești în treizeci de zile de la schimbul ratificărilor, restul terenurilor în două luni. Articolul XIV prevede schimbul în patruzeci de zile.

Articolele VII–XIII reglementează predarea prizonierilor austrieci fără răscumpărare, amnistia celor care au schimbat jurământul în război, reluarea comerțului, liniștea pe frontieră, drumul negustorilor germani și recunoașterea împăratului ca protector al cultului catolic în Imperiul Otoman, plus trimiterea de miniștri de rangul al doilea.

În aceeași zi, fără delegații celor trei curți mediatore, se semnează o convenție separată de șapte articole. Austria păstrează Orșova veche cu districtul, fără fortificații, și o fâșie croată până la Una, cu Cetingrad, Drežnik, Lapac și Srb.

Distingem de armistițiul de la Giurgiu din septembrie 1790, de pacea de la Iași din 9 ianuarie 1792, care închide războiul ruso-otoman, și de declarația de la Pillnitz din 27 august. Nu este tratatul de la Belgrad din 1739, pe care articolul II îl confirmă.

Imagine: casa din stânga, la Sviștov, unde s-a semnat pacea din 1791; Todor Bozhinov, 3 mai 2015; CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Treaty of Sistova. Textul tratatului: Traité de paix, Sistow, 4 août 1791.