La 2 februarie 1920, la Tartu, se semnează tratatul de pace dintre Republica Estonia și Republica Socialistă Federativă Sovietică Rusă. Textele autentice: estonă și rusă. De partea estoniană: Jaan Poska, Ants Piip, Mait Püümann, Julius Seljamaa, generalul-maior Jaan Soots. De partea rusă: Adolf Joffe și Isidor Gukovski. Articolul 20: ratificare, schimbul instrumentelor la Moscova, cât mai curând; tratatul intră în vigoare la ratificare. Schimbul se face pe 30 martie. Înregistrare la Societatea Națiunilor, 12 iulie 1922, LNTS volumul 11. Se închide războiul de independență estonian, din 1918.

Articolul 1: din ziua intrării în vigoare, starea de război încetează. Articolul 2: pornind de la dreptul de autodeterminare proclamat de Rusia sovietică, până la despărțirea deplină de statul din care fac parte, Rusia recunoaște fără rezervă independența și suveranitatea Statului Estonia și renunță de bunăvoie și pentru totdeauna la toate drepturile suverane pe care le-a avut asupra poporului și teritoriului estonian, fie din dreptul public de odinioară, fie din tratate internaționale, care își pierd puterea. Poporului și pământului estonian nu le rămâne nicio obligație față de Rusia din vechea apartenență la Imperiul Rus.

Articolul 3: frontiera, de la golful Narva, pe Rossoni, până în mijlocul lacului Peipsi, la o verstă est de Piirisaar, apoi strâmtorile, lacul Pskov, spre Sprechtitschi. Harta la trei verste pe țol; la nepotrivire, textul prevalează asupra hărții. Comisie mixtă de demarcație, după criterii etnografice și gospodărești. Până la 1 ianuarie 1922, fâșia estoniană de la răsărit de Narva și cea de la sud de Pskov sunt neutre militar; Rusia face la fel, la vest de Velikaia. Pe Peipsi și Pskov, fără nave înarmate. Trupele, la frontieră în 28 de zile de la ratificare; evacuarea zonelor neutre, 46 de zile.

Articolul 4: opțiune de cetățenie, un an de la ratificare, pentru cei peste 18 ani; soția și copiii minori urmează bărbatul, dacă nu e alt acord. Cei care optează pentru Rusia părăsesc Estonia într-un an, cu bunuri mobile. Reciproc pentru estonieni din Rusia. Articolul 5: dacă neutralitatea permanentă a Estoniei e recunoscută internațional, Rusia o respectă. Articolul 6: ambele se alătură, dacă e cazul, neutralizării internaționale a Golfului Finlandei. Articolul 7: fără trupe străine, afară de cele ale guvernului și ale aliaților care nu sunt în război cu cealaltă parte; dezarmarea formațiunilor care, până la 1 octombrie 1919, nu țin de guvern; comisie mixtă la Rakvere și Pskov.

Articolul 8: nicio despăgubire de război. Articolul 9: prizonierii, acasă cât mai curând. Articolul 11: Rusia renunță la bunurile coroanei ruse de pe teritoriul estonian — forturi, porturi, nave, inclusiv de război, inclusiv cele aflate acolo la 24 februarie 1918, la ocupația germană; Estonia nu cere nimic Rusiei din vechea apartenență imperială. Articolul 12: Rusia dă Estoniei 15 milioane de ruble aur, opt într-o lună, șapte în două luni; Estonia nu poartă datoria imperială. Înapoierea arhivelor, bibliotecilor, colecțiilor Universității din Tartu. Articolul 16: concesiune preferențială pentru o cale ferată până la Moscova și un milion de desetine de pădure în guberniile Petrograd, Pskov, Tver, Novgorod, Oloneț, Vologda, Arhanghelsk.

Poska moare în martie, înainte de schimbul de la Moscova. Colecțiile muzeale ale universității, evacuate la Voronej, nu se întorc. În 1940, Uniunea Sovietică ocupă Estonia. Frontiera de azi lasă la Rusia pământuri din articolul 3.

Imagine: Armin Lomp, Jaan Poska semnează Pacea de la Tartu, 2 februarie 1920, domeniu public, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Treaty of Tartu (Estonia–Russia). Textul tratatului: Rahuleping Eesti ja Venemaa vahel, Tartu, 2. veebruar 1920 (LNTS vol. 11).