La 14 august 1790, pe câmpia de la Värälä, lângă râul Kymmene, între avanposturile celor două lagăre, Suedia și Rusia au încheiat pacea care închide războiul lui Gustav al III-lea. Semnează, pentru rege, Gustaf Mauritz Armfelt; pentru Ecaterina a II-a, Otto Heinrich Igelström, guvernatorul Simbirskului și al Ufei. Titlul tipărit al actului, suedez și francez, îl datează 3/14 august, ratificat în lagărul suedez pe 19 și la Țarskoe Selo pe 6/17 ale aceleiași luni. Locul e astăzi în Finlanda, atunci provincie suedeză. Baza negocierii a fost victoria navală de la Svensksund, pe 9 iulie; Rusia era încă în război cu Poarta.

Textul are opt articole, scurte. Articolul 1 vorbește de pace statornică și bună vecinătate, nu de „pace veșnică”, formula din Nystad și Åbo. Articolul 2, două rânduri: frontierele rămân cele de dinaintea războiului. Status quo ante bellum. Nici Suedia nu recâștigă ce cedase în 1743, nici Rusia nu mută linia. Gustav voia pământ în Finlanda rusă și să o silească pe verişoara sa să facă pace cu turcii; Ecaterina a refuzat.

Articolele 3 și 4: trupele de pe teritoriul celeilalte părți pleacă în paisprezece zile; prizonierii se eliberează fără răscumpărare. Articolul 5, cel mai lung, reglementează salutațiile: navele suedeze care trec pe lângă cetăți rusești dau parola suedeză, cele rusești pe lângă cetăți suedeze, parola rusă; se stabilește și salutul când se întâlnesc pe mare. Articolul 6 reia scutirea vamală pentru cerealele pe care coroana suedeză le scoate din porturile rusești, în valoare de 20.000 de ruble pe an. Articolul 7 lasă chestiuni mărunte spre reglementare separată. Articolul 8: ratificare în șase zile, sau mai devreme dacă se poate.

Gustav îi scrie lui Evert Vilhelm Taube a doua zi: tratatele de la Åbo și Nystad nu sunt pomenite, dinadins și de comun acord, așa că pretențiile Rusiei de a se amesteca în treburile interne suedeze dispar. Dreptul venea din Nystad 1721; după lovitura din 19 august 1772 era literă moartă. Intrarea în vigoare, pe 19 august, cade exact la optsprezece ani de la acea lovitură. Schimbul ratificărilor s-a făcut pe o estradă pe câmpie, cu ambele armate la paradă; Armfelt a primit o tabacheră de aur și Ordinul Sfântului Andrei.

Un an mai târziu, pe 19 octombrie 1791, o convenție la Stockholm leagă cele două curți împotriva unui atac din afară, cu subvenții rusești de 300.000 de ruble pe an, îndreptată spre Franța revoluționară. Nu e partea păcii de la Värälä. Alianța de la Gatchina, 1799, e alt instrument: confirmă pacea de la Werele ca singurul act public rămas între cele două imperii.

Nu e Nystad 1721, nu e Åbo 1743, nu e Fredrikshamn 1809, care trece Finlanda la Rusia. Nu e Convenția de la Moss, din aceeași lună a altui an. Coperta e medalia păcii de la Värälä, Samuil Judin, 1790, Muzeul Național al Finlandei.

Surse: Treaty of Värälä; Freds-fördrag ... 3/14 augusti 1790 (Kansalliskirjasto).