La 17 august 1186, pe muntele Sfântului Gheorghe de lângă târgul Enns, Ottokar al IV-lea, duce al Stiriei, a emis Handfesta de la Georgenberg. Formula latină: al șaisprezecelea calendar al septembrie, duminică, anul Întrupării 1186, in monte sancti Georgii apud anesim forum. E una din două urkunde din acea zi. Cea mare, păstrată cu două sigilii la Landesarchiv-ul stirian din Graz, e contractul de moștenire. Cea mică e la Stift Vorau. Ottokar, din casa Traungau, bolnav incurabil și fără moștenitor, îl desemnează succesor pe vărul său Leopold al V-lea de Babenberg, duce al Austriei, și pe fiul acestuia, Frederic, dacă moare fără moștenitor. Ducatul stirian, din 1180, trecea atunci dincolo de landul de azi: Traungau (Wels, Steyr), comitatul Pitten, Stiria de Jos, astăzi în Slovenia.

Textul, Urkundenbuch des Landes ob der Enns II, nr. 272, începe In nomine Sancte Trinitatis. Otakarius Dux Stire. Fără moștenitor, după sfatul celor mai buni, îl numește pe Leobaldus, nobilissimum strenuissimum fidelissimumque ducem Austriae, consanguineum. Provinciile sunt vecine: sub un singur principe, o singură dreptate. Cine va ține ducatul Austriei să-l țină și pe al Stiriei, ceilalți frați fără pricină. Ducelui îi rămân advocatia mănăstirilor fondate de părinții lui Ottokar, fără subavocați, plus dominicalia, fortificațiile, pământul și ministerialii, întregi.

Urmează drepturile stărilor. Căsătoriile Stiria–Austria: legea provinciei unde locuiesc. Stirianul mort fără testament: cel mai apropiat de sânge. Litigiile dintre stirieni, nu prin campion, ci prin mărturie credibilă; pricinile de pământ, înaintea judecătorilor, cu martori. Fără anevelh asupra beneficiilor; fără fii, fiicele pot moșteni feudele. Beneficiile cumpărate de ducele Austriei în proprietate nu se iau posesorului. Donațiile pe care Ottokar le face până la moarte rămân. Un ministerial stirian poate vinde pământ altui ministerial stirian. Intrarea în mănăstirile numite — Garsten, Admont, Seckau, Sankt Paul, Vorau, Lambach, Sankt Lambrecht și celelalte din listă — cu învoirea ducelui.

Dacă pricina nu se închide înaintea lui Ottokar, se reia înaintea ducelui Austriei. Dapiferi, pincerne, camerarii, marșalii stirieni slujesc ducelui Austriei, când intra în Stiria, ca pe Ottokar. La curtea imperială și în expediție, aceleași săptămâni, zile și cheltuieli ca ofițerii austrieci. Stiria rămâne scutită de exacțiunile pregonilor austrieci. Dacă succesorul se poartă ca tiran, stările au licență irevocabilă să meargă la curtea împăratului cu acest privilegiu. Acta sunt în timpul lui Frederic, împărat, și al lui Albert, arhiepiscop de Salzburg. Douăzeci și opt de martori, de la Pilstein, Morlen, Schaunberg, Plankenberg. Adaos: cine vrea biserică pe fondul său, o zidește; capelanii țin locul de la masă ca pe vremea tatălui.

Moștenirea cade în 1192, la moartea lui Ottokar. Uniunea personală nu ține imediat: după moartea lui Leopold al V-lea, Stiria trece la Leopold al VI-lea, Austria la Frederic I, deși Handfesta cerea un singur principe. Împăratul Frederic al II-lea reia și modifică privilegiul la Enns, în aprilie 1237, în conflict cu Frederic al II-lea cel Certăreț. După stingerea Babenbergilor, 1246, linia trece, cu întreruperi, la Habsburgi. Până la 1848, actul are rang constituțional stirian; e în Memory of Austria. Nu e Privilegium Minus 1156, nu e Privilegium Maius, nu e pacea de la Ofen 1254, nu e Ottokar al II-lea al Boemiei.

Coperta e piatra comemorativă a Handfestei, pe Georgenberg la Enns, locul emiterii.

Surse: Georgenberg Pact; Urkundenbuch des Landes ob der Enns II, nr. 272.