Șahinșahul Iranului, regele Afganistanului, regele Irakului și președintele Republicii Turcia au vrut garanții suplimentare de pace în Orientul Apropiat, în cadrul Pactului Societății Națiunilor și al Pactului Briand-Kellogg din 27 august 1928. Tratatul de neagresiune s-a semnat la Palatul Saad-Abad din Teheran, la 8 iulie 1937. Text oficial: franceză, patru exemplare. Plenipotențiari, după schimbul de depline puteri: Enayatollah Samiy, ministru de externe al Iranului; Faiz Mohammad Khan, al Afganistanului; doctorul Nadji-al-Asil, al Irakului; doctorul Tevfik Rüstü Aras, al Turciei. Nu au semnat Atatürk, Reza Șah, Zahir Șah sau Hikmat Sulayman, deși ei i-au numit.

Articolul 1: abținere deplină de la amestec în treburile interne. Articolul 2: inviolabilitatea frontierelor comune. Articolul 3: consultare la disputele internaționale de interes comun. Articolul 4: nicio agresiune, singuri sau împreună cu o terță putere. Agresiune: declarație de război; invazie a forțelor armate, cu sau fără declarație; atac terestru, naval sau aerian asupra teritoriului, navelor sau aeronavelor; ajutor direct sau indirect unui agresor. Nu sunt agresiune: autoapărarea legitimă; acțiunea după articolul 16 al Pactului Societății; acțiunea după o decizie a Adunării sau a Consiliului, ori articolul 15 alin. 7, îndreptată împotriva statului care a atacat primul; ajutorul unui stat atacat de o parte contractantă, cu încălcarea Pactului de la Paris din 1928.

Articolul 5: dacă o parte crede că articolul 4 a fost sau e pe cale să fie încălcat, duce imediat chestiunea în fața Consiliului Societății; poate totuși lua măsurile pe care le socotește necesare. Articolul 6: dacă o parte agresează o terță putere, oricare alta poate denunța tratatul, fără preaviz, față de agresor. Articolul 7: fiecare previne, în hotarele sale, formarea sau acțiunea de bande armate, asociații sau organizații menite să răstoarne instituțiile, să tulbure ordinea sau să schimbe regimul celeilalte părți. Articolul 8: reafirmă soluționarea pașnică din Pactul general din 1928. Articolul 9: nimic nu micșorează obligațiile din Pactul Societății.

Articolul 10: cinci ani. Fără denunțare cu preaviz de șase luni, se reînnoiește pe perioade succesive de cinci ani. Denunțarea față de una lasă tratatul în vigoare între celelalte. Ratificare după constituțiile proprii; înregistrare la Societate de către secretarul general. Instrumentele se depun la guvernul iranian. Între două părți care au depus, tratatul intra imediat în vigoare; pentru a treia și a patra, la depunerea lor. Iranul anunță fiecare depunere. Ratificările: Teheran, 25 iunie 1938. Înregistrare: 19 iulie 1938, LNTS vol. 190, nr. 4402.

Guvernul irakian al lui Bakr Sidqi și Hikmat Sulayman, mai puțin arab-naționalist, a căutat diplomație cu vecinii de la răsărit. Turcia, după Pactul balcanic din 1934, voia același lucru la sud. Nu e Pactul balcanic și nu e Pactul de la Bagdad din 1955. În același iulie 1937, la Teheran, Irak și Iran au semnat și tratatul de frontieră din 4 iulie; nu e acesta. Coperta e palatul Saadabad, locul semnării.

Surse: Treaty of Saadabad; League of Nations Treaty Series, vol. 190, No. 4402.