La Moscova, pe 13 aprilie 1941, Viaceslav Molotov, președinte al Consiliului Comisarilor Poporului și comisar al poporului pentru afacerile externe, a semnat Pactul de neutralitate dintre Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste și Japonia. Pentru împăratul Japoniei au semnat ministrul de externe Yōsuke Matsuoka și ambasadorul extraordinar Yoshitsugu Tatekawa. Textul spune că Președinția Sovietului Suprem și Majestatea Sa Împăratul Japoniei, călăuziți de dorința de a întări relațiile pașnice și prietenești, au încheiat pactul după schimbul de depline puteri, găsite în bună și cuvenită formă. Actul a fost întocmit în două exemplare, în rusă și în japoneză, cu sigilii. Data japoneză de pe același instrument este a treisprezecea zi a lunii a patra din anul al șaisprezecelea al erei Shōwa.

Articolul întâi obligă cele două părți contractante să mențină relații pașnice și prietenești și să-și respecte reciproc integritatea teritorială și inviolabilitatea. Articolul al doilea prevede că, dacă una dintre părți devine obiectul ostilităților din partea uneia sau mai multor puteri terțe, cealaltă parte observă neutralitatea pe toată durata conflictului. Clauza este de neutralitate, nu de alianță militară și nu de asistență reciprocă.

Articolul al treilea spune că pactul intră în vigoare din ziua ratificării de către ambele părți și rămâne valabil cinci ani. Dacă niciuna nu îl denunță cu un an înainte de expirarea termenului, se consideră prelungit automat pentru următorii cinci ani. Articolul al patrulea cere ratificarea cât mai curând și schimbul instrumentelor la Tokyo, tot cât mai curând.

În aceeași zi, tot la Moscova, cei trei semnatari au adăugat o declarație separată, „în conformitate cu spiritul” pactului. Guvernul sovietic se angajează să respecte integritatea teritorială și inviolabilitatea Manciukuo; guvernul japonez se angajează să respecte integritatea teritorială și inviolabilitatea Republicii Populare Mongole. Declarația nu este articol din pact; este un act paralel, cu aceleași trei nume.

Pactul nu este Pactul Anti-Comintern și nu este Pactul de neagresiune sovieto-german din 23 august 1939. Nu este armistițiul de la Halhin Gol și nici tratatul de la Portsmouth din 1905. Semnatarii de la Kremlin nu au fost Iosif Stalin ca parte contractantă: pe instrument apar Molotov, Matsuoka și Tatekawa.

Nu este denunțarea sovietică din 5 aprilie 1945, făcută de Molotov ambasadorului Naotake Satō pe temeiul articolului al treilea, și nu este declarația de război din 8 august 1945, cu ostilități din 9 august. Textul din aprilie 1941 fixează doar cele patru articole, locul schimbului de ratificări și declarația despre Manciukuo și Mongolia.

Imagine: pactul de neutralitate sovieto-japonez, semnăturile lui Yōsuke Matsuoka și Yoshitsugu Tatekawa, Arhivele Ministerului de Externe al Japoniei; fotografie World Imaging, CC BY-SA 3.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Soviet–Japanese Neutrality Pact. Textul tratatului: Avalon Project: Soviet-Japanese Neutrality Pact, 13 April 1941.