La 24 noiembrie 2013, la Geneva, Înaltul reprezentant al UE, Catherine Ashton, și ministrul iranian de externe Mohammad Javad Zarif, împreună cu miniștrii de externe și directorii politici ai E3+3 (China, Franța, Germania, Federația Rusă, Regatul Unit și Statele Unite), au convenit Planul comun de acțiune. Document politic de prim pas, nu tratat înregistrat la ONU. Obiectivul: o soluție cuprinzătoare pe termen lung, astfel încât programul nuclear al Iranului să fie exclusiv pașnic. Iranul reafirmă că, în nicio împrejurare, nu va căuta sau dezvolta arme nucleare. Soluția cuprinzătoare: un tot integrat, unde nimic nu e convenit până când totul e convenit; ridicarea cuprinzătoare a sancțiunilor Consiliului de Securitate, multilaterale și naționale legate de programul nuclear. Nu e Planul comun cuprinzător de acțiune din 14 iulie 2015.

Primul pas e limitat în timp, șase luni, reînnoibil prin consimțământ mutual. O Comisie mixtă E3/EU+3 și Iranul monitorizează măsurile pe termen scurt; AIEA verifică măsurile nucleare. Iranul, măsuri voluntare: din uraniul îmbogățit la 20%, păstrează jumătate ca stoc de oxid pentru combustibilul reactorului de cercetare din Teheran; diluează restul de UF6 de 20% la cel mult 5%; fără linie de reconversie. Nu îmbogățește peste 5% în cele șase luni. Nu avansează activitățile de la uzina de îmbogățire Natanz, Fordow sau reactorul Arak (IR-40). Fără locuri noi de îmbogățire. Fără reprocesare și fără o instalație capabilă de reprocesare. Monitorizare sporită: informații specificate către AIEA, inclusiv planuri de instalații, mine și mori de uraniu, în trei luni; un DIQ actualizat pentru Arak.

E3/EU+3, măsuri voluntare reciproce: pauză a eforturilor de a reduce și mai mult vânzările iraniene de țiței; repatrierea unei sume convenite din venituri ținute în străinătate; suspendarea unor sancțiuni SUA și UE privind exporturile petrochimice, aurul și metalele prețioase și industria auto, precum și serviciile asociate; licență pentru piese de schimb destinate siguranței zborului aviației civile iraniene; nicio sancțiune nouă a Consiliului de Securitate, a UE sau a SUA, legată de nuclear, în perioada de șase luni; un canal financiar pentru comerțul umanitar.

Soluția cuprinzătoare ar include un program de îmbogățire definit de comun acord, cu limite practice și transparență, astfel încât Iranul să se bucure de dreptul la energia nucleară în scopuri pașnice, potrivit articolelor relevante ale TNP și obligațiilor sale. Punerea în aplicare a primului pas a început ulterior, la 20 ianuarie 2014.

Convenit la Geneva, 24 noiembrie 2013.

Palais des Nations, Geneva. Orașul negocierilor, nu sala confirmată. Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0.

Pentru context: Joint Plan of Action. Textul: OFAC, Joint Plan of Action, Geneva, 24 November 2013.