România se află din nou într-o poziție inconfortabilă pe harta statului de drept european. Procurorul-șef al Uniunii Europene a transmis un mesaj dur și neechivoc: justiția românească trebuie curățată, după apariția unor rapoarte și cazuri care indică judecăți suspecte, aparent favorabile unor personaje politice influente. Mesajul nu este unul diplomatic și nici izolat - este rezultatul acumulării de semnale alarmante care vin atât din interiorul sistemului, cât și din afara lui.

Problema nu este existența unor dosare sensibile - acestea există în orice stat. Problema reală este percepția tot mai răspândită că anumite decizii judiciare sunt selective, iar legea nu se aplică egal tuturor. Atunci când politicieni importanți scapă sistematic de condamnări sau beneficiază de hotărâri controversate, suspiciunea devine regulă, nu excepție.

Declarațiile procurorului-șef european sunt cu atât mai grave cu cât vin din partea instituției responsabile cu protejarea intereselor financiare ale Uniunii. Mesajul transmis României este clar: toleranța față de o justiție influențată politic se apropie de zero. Iar acest lucru lovește direct în imaginea țării, într-un moment în care Bucureștiul încearcă să se prezinte drept un partener matur și credibil în UE.

În spațiul public românesc, reacțiile nu au întârziat. Numeroși juriști, magistrați și comentatori politici au subliniat că avertismentul nu este o surpriză. De ani de zile, societatea civilă acuză existența unor "zone de protecție" în justiție - dosare care se plimbă între instanțe, se prescriu strategic sau sunt soluționate prin interpretări juridice forțate. În paralel, cetățenii obișnuiți se confruntă cu procese lungi, costisitoare și adesea imprevizibile, alimentând sentimentul că există două tipuri de justiție: una pentru cei puternici și alta pentru restul.

Rețelele sociale reflectă fidel această nemulțumire. Comentariile sunt dure și directe: "Nu mai e vorba de corupție, ci de protecție instituționalizată", "Justiția a devenit scutul politicienilor", "UE spune ce noi știm de ani de zile". Aceste reacții nu vin din radicalism, ci din oboseala acumulată a unei societăți care a văzut prea multe promisiuni de reformă și prea puține rezultate.

Guvernul, la rândul său, se află într-o poziție delicată. Orice reacție defensivă sau minimalizatoare riscă să confirme exact criticile aduse. Pe de altă parte, reformele reale ar însemna confruntarea cu interese politice adânc înrădăcinate - lucru pe care puține guverne l-au făcut cu adevărat. De prea multe ori, "reforma justiției" a fost redusă la modificări cosmetice sau la schimbări de discurs, fără a atinge miezul problemei: independența reală și responsabilitatea magistraților.

Avertismentul venit de la nivel european nu ar trebui privit ca un atac extern, ci ca un ultim semnal de alarmă. Fără o curățare autentică a sistemului, România riscă nu doar sancțiuni sau pierderi de credibilitate, ci și o ruptură definitivă între cetățeni și instituțiile statului. Când oamenii nu mai cred în justiție, democrația devine o formă fără fond.

Concluzia este una dură, dar necesară: problema justiției din România nu mai poate fi ascunsă sub preș. Dacă procurorul-șef al UE spune răspicat ceea ce românii murmură de ani de zile, atunci momentul confruntării a sosit. Fără curaj politic și reformă reală, statul de drept va rămâne doar un slogan gol.