La 7 septembrie 1901, la Peking, plenipotențiarii a unsprezece puteri și ai Curții Qing au semnat Protocolul final pentru reglementarea dezordinilor din 1900. Din partea Chinei au semnat prințul Qing (Yi Kuang) și Li Hongzhang; dekanul corpului diplomatic, spaniolul Bernardo J. de Cólogan, a deschis lista străină. Textul francez este singurul autentic. Instrumentul declară că China a îndeplinit nota din 22 decembrie 1900, acceptată prin edict imperial pe 27 decembrie.

Articolul I cere scuze Germaniei pentru asasinarea baronului von Ketteler și un arc pe toată lățimea străzii, cu inscripție latină, germană și chineză. Articolul III trimite pe Na Tung, vicepreședinte al Board of Revenue, să exprime regretul la Tokyo pentru asasinarea cancelarului Sugiyama. Articolul IV pune monumente expiatorii în cimitirele străine profanate: zece mii de taeli la Peking, cinci mii în provincii.

Articolul II consemnează pedepsele: prințul Tuan și ducele Tsai Lan, exil pe viață în Turkestan dacă împăratul le cruță viața; prințul Chuang, Ying Nien și Chao Shu-chiao, sinucidere; guvernatorul Shanxi Yü Hsien, Chi Hsiu și Hsü Cheng-yu, moarte. Generalul Dong Fuxiang a fost doar destituit, „până la pedeapsa finală”. Examenele oficiale sunt suspendate cinci ani în orașele unde străinii au fost măcelăriți.

Articolul V interzice importul de arme, muniții și materiale de fabricație, doi ani, prelungibili. Articolul VI fixează indemnizația: 450 de milioane de taeli Haiquan, datorie în aur, 4 la sută pe an, rambursare în 39 de ani, amortizare de la 1 ianuarie 1902 până la sfârșitul lui 1940. Garanție: vama maritimă după împrumuturile anterioare, vama nativă din porturile deschise și gabela, minus fracțiile deja gajate. Tariful de import urcă la 5 la sută efectiv.

Articolul VII rezervă cartierul legațiilor, fără rezidență chineză, cu gardă permanentă. Articolul VIII rade forturile Taku și tot ce stă între capitală și mare. Articolul IX ocupă douăsprezece puncte: Huangcun, Langfang, Yangcun, Tianjin, Junliangcheng, Tanggu, Lutai, Tangshan, Luanzhou, Changli, Qinhuangdao, Shanhaiguan. Articolul X publică, doi ani, edicte care interzic sub pedeapsa morții societățile antiforeine și țin guvernatorii răspunzători.

Articolul XI deschide revizuirea tratatelor de comerț și lucrările la Peiho și Whangpu. Articolul XII transformă Zongli Yamen în Waiwu Pu, deasupra celor șase ministere. Trupele internaționale evacuează Pekingul pe 17 septembrie, Chihli pe 22, cu excepția gărzilor de legație și a punctelor din articolul IX. Nu e răscoala din vara lui 1900, nu nota din 22 decembrie și nu tratatul sino-american din 11 ianuarie 1943, care a stins protocolul între Washington și Chongqing.

Semnarea protocolului la Peking. Fotografie: Alfons von Mumm, Wikimedia Commons, domeniu public.

Pentru context: Boxer Protocol. Textul oficial american: Boxer Protocol (United States Treaty Series).