La 17 decembrie 1994, la Ouro Preto, în Minas Gerais, Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay au semnat Protocolul adițional la Tratatul de la Asunción privind structura instituțională a Mercosur, numit Protocolul de la Ouro Preto (articolul 52). Un original, texte autentice portugheză și spaniolă. Depozitar: guvernul Paraguayului, care trimite copii autentificate celorlalte părți. Semnatari: Carlos Menem și Guido Di Tella; Itamar Franco și Celso Amorim; Juan Carlos Wasmosy și Luis Ramírez Boettner; Luis Alberto Lacalle Herrera și Sergio Abreu. Înregistrare: UNTS 37341, vol. 2145.

Protocolul îndeplinește articolul 18 din Tratatul de la Asunción din 26 martie 1991, după perioada de tranziție. Preambulul notează introducerea uniunii vamale ca etapă spre piața comună și nevoia de a adapta structura instituțională. Nu proclamă o monedă sau un parlament unic; e un protocol instituțional. Articolul 1: Consiliul Pieței Comune, Grupul Pieței Comune, Comisia comercială, Comisia parlamentară mixtă, Forul consultativ economico-social și Secretariatul administrativ, cu organe auxiliare posibile. Articolul 2: Consiliul, Grupul și Comisia comercială sunt organe interguvernamentale cu putere de decizie.

Articolul 3: Consiliul e organul suprem, cu conducerea politică a integrării. Articolul 4: miniștrii de externe și ai economiei. Articolul 5: președinția rotativă, șase luni, ordine alfabetică. Articolul 6: cel puțin o dată la șase luni, cu președinții statelor. Articolul 9: hotărârile Consiliului iau forma unor Decizii obligatorii. Articolul 10: Grupul e organul executiv. Articolele 16–20: Comisia comercială urmărește instrumentele politicii comerciale comune și tariful extern comun; directivele sunt obligatorii.

Articolul 34: Mercosur are personalitate juridică de drept internațional. Articolul 35: poate încheia contracte, dobândi bunuri, sta în judecată, deține fonduri. Articolul 37: deciziile se iau prin consens, în prezența tuturor statelor părți. Articolul 40: punere în vigoare simultană după încorporarea internă, la treizeci de zile de la comunicarea Secretariatului. Articolul 41: izvoarele de drept — Tratatul de la Asunción și protocoalele, acordurile din cadrul său, Deciziile, Rezoluțiile și Directivele. Articolul 42: actele organelor din articolul 2 sunt obligatorii și, când e necesar, se încorporează în dreptul intern.

Articolul 31: Secretariatul administrativ are sediul la Montevideo. Articolul 43: diferendele urmează Protocolul de la Brasília din 17 decembrie 1991. Articolul 46: limbile oficiale sunt spaniola și portugheza. Articolul 48: durată nelimitată; produce efecte la treizeci de zile de la depunerea celui de-al treilea instrument de ratificare. Forța: 15 decembrie 1995 (Paraguay, Argentina, Uruguay; Brazilia 16 februarie 1996). Articolul 50: aderarea și denunțarea urmează Tratatul de la Asunción; aderarea la unul implică ipso jure aderarea la celălalt. Articolul 53: dispozițiile din 1991 incompatibile cu protocolul sau cu Deciziile Consiliului din perioada de tranziție sunt abrogate.

Protocolul de la Olivos din 2002, privind soluționarea diferendelor, e un instrument separat, ulterior. Aderările de după 1994 nu sunt în lista celor patru semnatare de la Ouro Preto.

Praça Tiradentes, Ouro Preto, orașul semnării, nu sala. Wikimedia Commons, licență liberă.

Pentru context: Protocol of Ouro Preto. Textul: Protocol of Ouro Preto (WTO).