Pe 2 decembrie 1983 a intrat în vigoare Protocolul privind interzicerea sau restricționarea folosirii armelor incendiare (Protocolul III), anexat Convenției asupra anumitor arme clasice, adoptată la Geneva pe 10 octombrie 1980 și deschisă spre semnare la New York pe 10 aprilie 1981. Texte autentice: arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă. Nu este Protocolul adițional I din 1977 la Convențiile de la Geneva.

Convenția-cadru, articolul 1: se aplică situațiilor din articolul 2 comun al Convențiilor de la Geneva din 12 august 1949, inclusiv situația din articolul 1 alineatul 4 al Protocolului adițional I. Articolul 4: consimțământul de a fi legat de protocoalele anexate este opțional, cu condiția ca, la depunerea instrumentului, Statul să notifice depozitarului consimțământul pentru cel puțin două protocoale; orice protocol astfel acceptat face parte integrantă din convenție. Articolul 2: nimic nu diminuează celelalte obligații de drept umanitar.

Protocolul III, articolul 1: arma incendiară este orice armă sau muniție concepută în principal să incendieze obiecte sau să provoace arsuri persoanelor prin flacără, căldură sau ambele, produse de o reacție chimică a unei substanțe livrate asupra țintei. Pot lua forma de aruncătoare de flăcări, fougasse, obuze, rachete, grenade, mine, bombe și alte containere. Nu sunt arme incendiare munițiile cu efect incendiar incidental (iluminatoare, trasoare, fum, semnalizare) și nici munițiile cu efecte combinate de penetrare, explozie sau fragmentare plus un efect incendiar suplimentar, dacă acesta nu este conceput anume să ardă persoane, ci să lovească obiective militare precum vehicule blindate, aeronave și instalații.

Tot articolul 1: concentrație de civili înseamnă orice concentrație, permanentă sau temporară — părți locuite ale orașelor, târguri, sate, tabere sau coloane de refugiați ori evacuați, grupuri de nomazi. Obiectiv militar, în ce privește bunurile, este obiectul care, prin natură, amplasare, scop sau folosire, contribuie efectiv la acțiunea militară și a cărui distrugere, capturare sau neutralizare, totală sau parțială, oferă un avantaj militar precis. Bunurile civile sunt cele care nu sunt obiective militare. Precauțiile practicabile sunt cele posibil de luat în practică ținând seama de împrejurări, inclusiv considerații umanitare și militare.

Articolul 2: este interzis în toate împrejurările să se facă din populația civilă ca atare, din civili individuali sau din bunuri civile obiectul unui atac cu arme incendiare. Este interzis în toate împrejurările atacul cu arme incendiare livrate din aer asupra oricărui obiectiv militar situat într-o concentrație de civili. Este interzis și atacul cu arme incendiare altele decât cele livrate din aer, în aceleași locuri, decât dacă obiectivul este clar separat de concentrație și se iau toate precauțiile practicabile pentru a limita efectele la obiectiv și a evita, ori cel puțin a reduce, pierderile civile. Este interzis să se facă din păduri sau altă acoperire vegetală obiectul unui atac incendiar, decât dacă aceste elemente naturale acoperă, ascund sau camuflează combatanți ori alte obiective militare, ori sunt ele însele obiective militare.

Convenția, articolul 5: intră în vigoare la șase luni după al douăzecilea instrument; fiecare protocol anexat, la șase luni după ce douăzeci de State au notificat consimțământul. Articolul 6: diseminare, inclusiv în programele de instrucție militară. Depozitar este Secretarul general al ONU. Nu este Protocolul IV din 1995 privind laserii orbitori și nu este Protocolul II amendat din 1996.

Imagine: sala Adunării, Palais des Nations, Geneva; Ludovic Courtes, 5 august 2015; CC BY-SA 3.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Protocol on Incendiary Weapons. Textul tratatului: Protocolul privind interzicerea sau restricționarea folosirii armelor incendiare (Protocolul III), Geneva, 10 octombrie 1980.