La 29 octombrie 2010, la Nagoya, Japonia, a zecea Conferință a Părților la Convenția privind diversitatea biologică a adoptat Protocolul de la Nagoya privind accesul la resursele genetice și împărțirea justă și echitabilă a beneficiilor rezultate din utilizarea lor. Făcut la Nagoya în aceeași zi, în arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă, deopotrivă autentice. Depozitar: Secretarul General al ONU. Nu e Convenția de la Rio din 1992 însăși, nu e Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea și nu e Protocolul suplimentar Nagoya–Kuala Lumpur privind răspunderea. Semnarea s-a deschis la sediul ONU din New York abia între 2 februarie 2011 și 1 februarie 2012 (articolul 32). Obiectivul, articolul 1: împărțirea justă a beneficiilor din utilizarea resurselor genetice, cu acces potrivit, transfer de tehnologii și finanțare, pentru conservare și folosire durabilă.

Articolul 2 preia termenii Convenției; „utilizare” înseamnă cercetare și dezvoltare asupra compoziției genetice sau biochimice, inclusiv prin biotehnologie; „derivat” — compus biochimic natural rezultat din expresia genetică sau metabolism, chiar fără unități funcționale de ereditate. Articolul 3: se aplică resurselor din sfera articolului 15 al Convenției și cunoașterii tradiționale asociate. Articolul 4: nu atinge alte acorduri decât dacă exercitarea lor ar cauza un prejudiciu grav biodiversității; nu creează ierarhie; instrumentele specializate de acces și partajare compatibile — de pildă sistemul multilateral al Tratatului internațional privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură — scot acele resurse din sfera Protocolului, pentru scopul instrumentului specializat.

Articolul 5: beneficiile din utilizare, aplicații ulterioare și comercializare se împart cu partea furnizoare, țara de origine sau partea care a dobândit resursele conform Convenției, pe termeni agreați de comun acord; la fel pentru resursele și cunoașterea ținute de comunități indigene și locale. Beneficii bănești și nebănești, anexa. Articolul 6: accesul, sub rezerva legislației interne, cere consimțământ prealabil informat al părții furnizoare, dacă aceasta nu decide altfel; măsuri pentru certitudine juridică, reguli nearbitrare, decizie scrisă, permis sau echivalent notificat la Clearing-House, implicarea comunităților, termeni scriși (inclusiv clauză de litigiu, DPI, terți, schimbare de intenție). Articolul 7: cunoașterea tradițională, cu consimțământul sau aprobarea și implicarea comunităților. Articolul 8: cercetare necomercială simplificată; urgențe de sănătate umană, animală sau vegetală; resursele pentru alimentație și agricultură.

Articolele 15–18: fiecare parte ia măsuri ca resursele și cunoașterea folosite pe teritoriul ei să fi fost accesate cu consimțământ prealabil și termeni agreați, potrivit legii celeilalte părți; cooperare la încălcări; puncte de control pe lanțul cercetare–comercializare; permisul notificat devine certificat internațional recunoscut de conformitate (autoritate, dată, furnizor, identificator, destinatar, obiect, confirmări PIC/MAT, uz comercial sau nu). Recurs intern, recunoașterea hotărârilor străine. Articolul 14: Clearing-House-ul ABS, parte a mecanismului Convenției. Articolul 10: părțile vor examina un mecanism multilateral global pentru situații transfrontaliere sau fără PIC posibil. Articolul 13: punct focal național și autorități competente.

Articolul 33: intră în vigoare în a nouăzecea zi după al cinzecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare al unor părți la Convenție — 12 octombrie 2014. Instrumentul unei organizații de integrare nu se adaugă la cele ale statelor membre. Articolul 34: nicio rezervă. Retragere după doi ani de vigoare pentru acea parte, cu efect la un an. Secretariatul Convenției servește Protocolul. COP servește ca reuniune a părților. Nu e Protocolul de la Kyoto și nu e Cadrul multilateral ulterior pentru informația de secvență digitală.

Castelul din Nagoya, orașul unde s-a adoptat protocolul. Nu e sala conferinței. Wikimedia Commons, CC0.

Pentru context: Nagoya Protocol. Textul: Nagoya Protocol on Access to Genetic Resources and the Fair and Equitable Sharing of Benefits Arising from their Utilization.