La 12 decembrie 2000, la Palermo, a fost deschis spre semnare Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, care completează Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate. Adoptat de Adunarea Generală prin rezoluția 55/25, la New York, pe 15 noiembrie 2000. Articolul 16(1): deschis tuturor statelor spre semnare între 12 și 15 decembrie 2000, la Palazzi di Giustizia din Palermo, apoi la sediul ONU din New York până la 12 decembrie 2002. Șase texte autentice: arab, chinez, englez, francez, rus și spaniol (articolul 20). Depozitar: Secretarul general. Înregistrare: UNTS I-39574, vol. 2237.

Articolul 1: protocolul completează Convenția; se interpretează împreună cu ea; dispozițiile Convenției se aplică mutatis mutandis, dacă nu e prevăzut altfel; infracțiunile de la articolul 5 sunt considerate infracțiuni în sensul Convenției. Articolul 2: scopurile — prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu atenție particulară față de femei și copii; protecția și asistența victimelor, cu respectarea deplină a drepturilor omului; cooperarea dintre state. Nu e un ghid operațional; e un instrument de drept penal internațional.

Articolul 3 definește, în drept, „traficul de persoane”: act (recrutare, transport, transfer, adăpostire sau primire), mijloace (forță, constrângere, răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de putere sau de o poziție de vulnerabilitate, sau darea ori primirea de plăți sau beneficii) și scopul exploatării. Exploatarea include, cel puțin, exploatarea prostituției altuia sau alte forme de exploatare sexuală, munca ori serviciile forțate, sclavia sau practicile analoge, servitutea sau prelevarea de organe. Articolul 3(b): consimțământul victimei e irelevant dacă a fost folosit vreunul dintre aceste mijloace. Articolul 3(c)–(d): recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea unui copil în scop de exploatare constituie trafic chiar fără acele mijloace; „copil” înseamnă orice persoană sub optsprezece ani — categorie juridică, nu un catalog de fapte.

Articolul 4: se aplică prevenirii, anchetei și urmăririi infracțiunilor de la articolul 5, când sunt transnaționale și implică un grup infracțional organizat, precum și protecției victimelor. Articolul 5: fiecare Stat Parte adoptă măsuri legislative și de altă natură pentru a stabili ca infracțiuni intenționate conduita de la articolul 3, precum și, sub rezerva conceptelor de bază ale sistemului său juridic, tentativa, complicitatea și organizarea ori direcționarea altora. Articolul 6: protecția vieții private și a identității victimelor, în măsura dreptului intern; recuperare fizică, psihologică și socială; siguranță fizică pe teritoriul său; posibilitatea de despăgubire. Ține seama de vârstă, sex și nevoile speciale, inclusiv ale copiilor, ca obligație de protecție.

Articolul 17(1): produce efecte în a nouăzecea zi de la depunerea celui de-al patruzecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, dar nu înainte de forța Convenției. Forța: 25 decembrie 2003. Articolul 17(2): pentru fiecare Parte ulterioară, a treizecea zi de la propriul instrument, sau data de la punctul 1, care e mai târzie. Celelalte două protocoale de la Palermo sunt instrumente separate.

Palazzo di Giustizia, Palermo, locul deschiderii semnării, nu sala. Wikimedia Commons, licență liberă.

Pentru context: Protocol to Prevent, Suppress and Punish Trafficking in Persons, Especially Women and Children. Textul: UNODC, United Nations Convention against Transnational Organized Crime and the Protocols thereto.