La 17 ianuarie 1997, la Ierusalim, a fost semnat Protocolul privind redislocarea la Hebron, în aplicarea Acordului interimar israeliano-palestinian din 28 septembrie 1995 (Oslo II), în special articolul VII din Anexa I. Semnatari, după formula oficială: D. Shomrom pentru guvernul Statului Israel și S. Erakat pentru OLP — Dan Shomron și Saeb Erekat, nu prim-ministrul Benjamin Netanyahu și președintele OLP Yasser Arafat, cum spune infoboxul Wikipedia. Cabinetul israelian, Knessetul și conducerea palestiniană au aprobat textul în zilele precedente. Protocolul n-are clauză separată de ratificare: e un instrument de punere în aplicare. „Note for the Record” din 15 ianuarie și scrisoarea secretarului de stat american Warren Christopher sunt acte distincte, nu acest protocol.

Punctul 1: redislocarea forțelor militare israeliene la Hebron, conform Acordului interimar și protocolului, se încheie cel târziu la zece zile de la semnare; constituie punerea deplină în aplicare a dispozițiilor interimarului privind orașul, dacă articolul VII din Anexa I nu prevede altfel. Punctul 2: Poliția palestiniană își asumă în zona H-1 responsabilități similare celor din celelalte orașe din Cisiordania; Israelul păstrează în H-2 toate puterile de ordine internă și, în plus, răspunderea pentru securitatea de ansamblu a israelienilor. Părțile reafirmă articolele de securitate din interimar, fără a le reproduce aici ca instrucțiuni.

Punctele 3–4: aranjamente speciale de securitate în H-1, între punctele palestiniene marcate pe harta din Anexa 1 și zonele aflate sub responsabilitatea israeliană; un sub-birou al Biroului de coordonare (DCO); unități mobile și patrule comune, pe traseele din hartă; un Centru comun de coordonare, condus de ofițeri superiori din ambele părți. Armamentul unităților comune e echivalent, fără a fi catalogat aici. Nu e un ghid de dispozitiv.

Punctul 5: posturi de poliție palestiniană în H-1, cu personal și echipament limitate, potrivit protocolului. Punctul 6: patru locuri sfinte evreiești din H-1 — pezul Othniel Ben Knaz/El-Khalil, Elonei Mamre/Haram Er-Rameh, Eshel Avraham/Balotat Ibrahim, Maayan Sarah/Ein Sarah — sub protecția Poliției palestiniene; vizitele, însoțite de o unitate mobilă comună. Punctul 8: Imara trece, la încheierea redislocării, la sediul poliției palestiniene. Punctul 9: divizarea responsabilității de securitate nu împarte orașul.

Punctul 10: cele douăsprezece sfere civile încă netransferate, potrivit articolului VII din Anexa I, se transferă odată cu începutul redislocării; în H-2, puterile civile trec la partea palestiniană, cu excepția celor privitoare la israelieni și bunurile lor. Punctul 11: caracterul istoric al orașului; construcțiile noi aproape de locurile din Anexa 3 (inclusiv Haram al-Ibrahimi/Mormântul Patriarhilor) se coordonează prin DCL. Punctele 13–16: transport, inspectori municipali în civil și neînarmați în H-2, servicii municipale fără discriminare.

Punctul 7: redeschiderea pieței en-gros Hasbahe ca piață de retail și revenirea treptată, în patru luni, a circulației pe șoseaua Shuhada la situația de dinainte de februarie 1994. Punctul 17: o Prezență internațională temporară la Hebron (TIPH), ale cărei modalități urmau să fie convenite separat; acordul TIPH din 21 ianuarie e un alt instrument. Anexele, inclusiv harta redislocării, fac parte integrantă.

Orașul Vechi din Hebron, la care protocolul se referă prin zonele H-1 și H-2. Wikimedia Commons, licență liberă. Semnarea a avut loc la Ierusalim.

Pentru context: Protocol Concerning the Redeployment in Hebron. Textul: Protocol Concerning the Redeployment in Hebron.