Ideea creării unui registru digital european al populației este prezentată la Bruxelles ca un pas firesc spre eficiență administrativă și armonizare între statele membre. În realitate, această inițiativă reprezintă unul dintre cele mai periculoase proiecte de centralizare a puterii asupra cetățenilor din istoria Uniunii Europene.

Un registru digital unic nu înseamnă doar o bază de date modernizată. Înseamnă concentrarea informațiilor personale ale sute de milioane de oameni într-un sistem interoperabil: identitate, adresă, statut social, muncă, beneficii, situație fiscală. Odată centralizate, aceste date nu mai sunt simple evidențe, ci instrumente de control.

Susținătorii proiectului afirmă că scopul este "simplificarea" relației dintre cetățean și stat. Dar istoria arată că simplificarea pentru stat înseamnă adesea complicații pentru individ. Când datele sunt centralizate, deciziile pot fi automate, impersonale și imposibil de contestat. O eroare într-un sistem digital poate deveni o sentință administrativă: acces blocat, drepturi suspendate, servicii refuzate.

Registrul digital nu poate fi privit izolat. El se leagă direct de Digital ID, de limitarea numerarului și de digitalizarea forțată a tuturor interacțiunilor cu autoritățile. Identitatea ta, banii tăi și drepturile tale ajung să fie gestionate în același ecosistem digital. Cine controlează sistemul controlează individul.

Mai grav, un astfel de registru creează baza pentru profilare și clasificare. Chiar dacă nu este declarat explicit, un sistem care știe cine ești, ce muncești, unde locuiești și ce beneficii primești poate fi folosit pentru condiționare, presiune sau excludere. Nu este nevoie de o dictatură declarată - este suficientă infrastructura potrivită.

Problema nu este dacă actualii lideri vor abuza de acest sistem, ci dacă oricare guvern viitor ar putea-o face. Iar răspunsul este evident: da. Odată construit, un mecanism de control digital nu dispare. El rămâne și se extinde.

O societate liberă funcționează pe baza decentralizării, limitării puterii și posibilității de a spune "nu". Un registru digital european al populației merge exact în direcția opusă. Sub masca eficienței administrative, se construiește arhitectura controlului total.