Robert Harris n-a venit la CBC să țină un curs de latină. A venit cu Agrippa. Romanul e un memoriu fictiv al lui Marcus Vipsanius Agrippa, mâna dreaptă a lui Augustus, de la război civil la Actium și la un om singur la vârf. La Q, cu Tom Power, pe 15 octombrie, a spus ce ține din Roma pentru democrațiile de azi: nu e dată. Se poate pierde. Odată rupte legile, de multe ori nu se mai țin. Asta e avertismentul. Nu e o profeție de calendar.

The Guardian, în august, a citit aceeași carte fără microfonul lui Power. Sam Leith: sânge, trădare, îmbulzeală la putere, de la asasinarea lui Caesar până la apoteoza lui Octavius. Vocea lui Agrippa, inginer și militar, voită seacă. Harris a mai scris Cicero, Pompeii. Spectator: loial, veșnic secund, cu grade de afecțiune, resentiment, resemnare, mândrie. Cercetare, uneori prea multe apeducte. Asta e romanul. Interviul e alt strat: Harris trage o linie explicită între Roma lui Augustus și America lui Trump.

„Nixon is a pillar of probity compared to a president who's said to have made over $2 billion while in office.” Fraza e a lui Harris, la Q. E o comparație de romancier, nu un bilanț de tribunal. Cine o ia ca sentință sare peste „said to have”. Cine o ignoră sare peste miezul lui: regulile, odată încălcate, rareori se întorc. Conclave l-a făcut vizibil la Vatican; Agrippa îl duce înapoi la republică care se golește. Nu e același complot. E aceeași obsesie: cum se închide o cameră de deliberare.

N-a plănuit să fie romancier. Jurnalism, Selling Hitler, apoi Fatherland. Șaptesprezece romane, zeci de milioane de exemplare, în notele emisiunii. Dimineața, vreo 800 de cuvinte, șapte zile din șapte, o carte în vreo șase luni. Agrippa, subiect „perfect”: fapte bine documentate, niciun cuvânt propriu supraviețuitor. Bătălia de la Actium, cercetată. Istoria, a spus, e cel mai aproape de o credință religioasă pe care o are: ce-au făcut oamenii și cum au trecut.

Paralelele nu țin loc de arheologie. Harris nu zice că Washingtonul e Forumul. Zice că o republică a mai murit o dată, prin loiali, secundi și un prieten care a devenit Augustus. Cine vrea din asta un editorial de campanie rătăcește romanul. Cine vrea doar costume rătăcește interviul.

Până la ultima pagină, Agrippa se întreabă, în recenzii, dacă a fost unealtă. Harris, la Q, întreabă dacă democrația e dată. Între cele două întrebări stă un templu pe care îl poartă încă numele lui Agrippa, refăcut de Hadrian. Inscripția rămâne. Republica, nu.

Imagine: Remi Jouan, Panteonul din Roma, aprilie 2007, CC BY-SA 3.0, Wikimedia Commons. Inscripția lui Agrippa stă pe un templu refăcut de Hadrian. Fotografia e a clădirii, nu a unui platou de interviu.

Surse consultate: Conclave author Robert Harris says ancient Rome holds a warning for modern democracy — CBC Arts; Agrippa by Robert Harris review — The Guardian.