La 22 decembrie 1978, la Vaduz, a fost încheiat Tratatul dintre Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind protecția brevetelor de invenție (Patentschutzvertrag). Două exemplare, limba germană. Semnatari: Paul Braendli pentru Elveția, Hans Brunhart pentru Liechtenstein. Consiliul Federal elvețian și Principele suveran. Articolul 19: ratificare; instrumentele se schimbă la Berna; produce efecte în prima zi a celei de-a treia luni după schimb. Schimbul: 24 ianuarie 1980. Forța: 1 aprilie 1980. Adunarea Federală elvețiană l-a aprobat la 4 decembrie 1979. SR 0.232.149.514.

Preambulul îl califică drept acord special în sensul articolului 142 din Convenția de la München din 5 octombrie 1973 privind eliberarea brevetelor europene și drept tratat regional de brevete în sensul articolului 45 din Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor din 19 iunie 1970. Reia relațiile din Tratatul vamal din 29 martie 1923. Articolul 1: Elveția și Liechtenstein formează un teritoriu unitar de protecție pentru brevetele de invenție.

Articolul 2: un brevet european se obține pentru ambele doar prin desemnare comună după articolul 149 CBE; desemnarea unuia valorează desemnarea amândurora. Articolul 3: la fel pentru determinarea (și, dacă e cazul, alegerea din capitolul II) în cererile internaționale PCT. Articolul 4(1): brevetele valabile pentru teritoriul unitar sunt unitare; aceeași efecte în ambele state; pot fi eliberate, transmise, anulate sau să expire doar pentru întregul teritoriu. Articolul 4(2): unitatea se păstrează și la expropriere; expropriatul are o licență gratuită și exclusivă pentru teritoriul Liechtensteinului.

Articolul 5: în teritoriul unitar se aplică dreptul federal elvețian privind brevetele și celelalte dispoziții federale necesare aplicării; „inland” înseamnă teritoriul unitar, cu rezerva articolului 8. Articolul 6: pe durata tratatului, Liechtensteinul aparține, ca și Elveția, Convenției de la Paris, CBE și PCT; Elveția încheie tratate bilaterale de brevete cu efect pentru teritoriul unitar; Liechtensteinul o împuternicește să-l reprezinte și renunță să încheie singur astfel de tratate. Articolul 7: Institutul Federal al Proprietății Intelectuale îndeplinește sarcinile administrative pentru teritoriul unitar și este oficiu receptor PCT pentru persoanele liechtensteinene.

Articolul 10: Liechtensteinul desemnează instanțele civile de primă instanță în materie de brevete; infracțiunile de brevete sunt judecate de instanțele sale în primă și a doua instanță. Articolul 11: hotărârile civile și penale liechtensteinene pot fi atacate la Tribunalul Federal elvețian. Articolul 15: comisie mixtă. Articolul 16: diferende mai întâi la comisie, apoi o comisie de reprezentanți, cu posibilitate de arbitraj, numiri de rezervă de către președintele Curții Europene a Drepturilor Omului. Articolul 17: se aplică și brevetelor eliberate pentru Elveția înainte de forță.

Articolul 20: durată nelimitată; denunțare oricând, rămâne în vigoare încă un an. Articolul 21: drepturile dobândite rămân; statele iau măsuri ca titularii să-și poată valorifica drepturile pe restul duratei de protecție. Anexele de acte federale și de tratate nu sunt reproduse aici.

Castelul Vaduz, locul semnării, nu sala. Wikimedia Commons, licență liberă.

Pentru context: Unitary patent (Switzerland and Liechtenstein). Textul: Vertrag vom 22. Dezember 1978 zwischen der Schweizerischen Eidgenossenschaft und dem Fürstentum Liechtenstein über den Schutz der Erfindungspatente.