Congresul a înființat Indian Peace Commission pe 20 iulie 1867, după războaiele de pe Câmpiile de Sud. Președintele ei a fost Nathaniel G. Taylor, comisar pentru afaceri indiene. Alături de el au stat William S. Harney, Alfred H. Terry, John B. Sanborn, Samuel F. Tappan, senatorul John B. Henderson și, în locul lui Sherman, temporar, Christopher C. Augur. Comisia a raportat, în ianuarie 1868, că războaiele ar fi putut fi evitate dacă Washingtonul și-ar fi ținut tratatele. La cererea triburilor, consiliul s-a mutat de la Fort Larned pe Medicine Lodge Creek, loc de ceremonii, la vreo șaptezeci de mile sud de fort, în Kansas. Lucrările serioase au început pe 19 octombrie.

La 21 octombrie 1867, la Council Camp, au fost semnate două acte: Tratatul cu Kiowa și Comanche (15 Stat. 581) și, aceeași zi, cel care confedera Plains Apache (Kiowa-Apache) la primul. Un al treilea, cu Cheyenne de Sud și Arapaho, a urmat pe 28 octombrie. Textul Kappler, publicat de Oklahoma State University, datează primul tratat, îl arată ratificat pe 25 iulie 1868 și proclamat pe 25 august 1868. Semnatari kiowa au fost, printre alții, Satank, Satanta și Kicking Bird; dintre comanși, Ten Bears.

Articolul 1 declară că războiul încetează și că Statele Unite își angajează onoarea să mențină pacea. Articolul 2 delimitează rezervația kiowa-comanșă în colțul de sud-vest al Indian Territory, între Washita, North Fork of the Red River și meridianul 98, circa trei milioane de acri, în schimbul a peste 60.000 de mile pătrate de teritorii tradiționale. Nimeni, în afara agenților autorizați, nu avea voie să se așeze acolo.

Articolele 4–10 prevăd clădiri de agenție, școală, moară, medic, fermier și fierar, plus haine anuale timp de treizeci de ani și 25.000 de dolari pentru articole de necesitate. Copiii între șase și șaisprezece ani urmau să meargă la școală. Articolul 11 cere triburilor să renunțe la ocuparea permanentă în afara rezervației, dar păstrează dreptul de a vâna bivolul la sud de Arkansas, „atât timp cât turmele justifică vânătoarea”. Triburile acceptă căile ferate, posturile militare și interdicția de a ataca convoaie sau de a lua captivi.

Articolul 12 cere, pentru orice cesiune ulterioară a pământului ținut în comun, semnătura a cel puțin trei sferturi din bărbații adulți. Triburile nu au ratificat tratatele prin votul bărbaților, deși clauza o cerea. În Lone Wolf v. Hitchcock (1903), Curtea Supremă a dat câștig de cauză Congresului, care redusese rezervația prin Dawes Act și prin acordurile Cherokee Commission din 1890–1892. Kiowa, Comanche și Arapaho au obținut, în secolul XX, despăgubiri de zeci de milioane de dolari.

Congresul a ratificat actele în iulie 1868. Camera a contestat dreptul Senatului de a încheia tratate cu națiunile indigene; în 1871 tratatele cu indienii au încetat. Alocațiile au venit târziu și insuficiente. Raidurile au continuat, în parte din foamete. Ten Bears a spus comisiei că nu vrea case pe rezervație: s-a născut pe prerie, „unde vântul bate liber”.

Surse: Medicine Lodge Treaty; Kappler, Treaty with the Kiowa and Comanche, 1867.