Prințul Regent, în numele regelui George al III-lea, a restabilit pacea cu Rusia lui Alexandru I și cu Suedia lui Carol al XIII-lea prin două tratate distincte, nu printr-un act tripartit. Semnarea s-a făcut la Örebro, la 18 iulie 1812 (stil nou; 6 iulie stil vechi la curtea rusă). Titlurile oficiale, în traducerea din British and Foreign State Papers, vol. 1: Treaty of Peace, Union, and Friendship. Textul original e francez, fără diacritic pe Orebro. Plenipotențiar britanic la ambele: Edward Thornton, esquire, pe lângă curtea suedeză. Nu e Tratatul de la Tilsit din 1807, nu e alianța ruso-suedeză de la Sankt Petersburg din 5 aprilie 1812 și nu e Tratatul de la Kiel din 1814.

Tratatul britanico-rus. Plenipotențiari ruși: Peter de Suchtelen, general de geniu, cartier-maestru general, membru al Consiliului de Stat; Paul baron de Nicolay, însărcinat cu afaceri la Stockholm. Articolul 1: pace fermă, adevărată și inviolabilă, unire și prietenie sinceră; orice cauză de neînțelegere încetează. Articolul 2: prietenia și comerțul se restabilesc pe piciorul națiunii celei mai favorizate. Articolul 3: dacă, din ranchiună față de această pacificare, o putere oarecare comite ostilități împotriva uneia dintre majestăți, suveranii contractanți fac cauză comună pentru sprijinul și securitatea statelor lor. Articolul 4: părțile vor căuta cât mai curând o înțelegere asupra intereselor reciproce, politice și comerciale. Articolul 5: ratificare; schimbul instrumentelor în șase săptămâni sau mai devreme. Semnături: Thornton, Suchtelen, Nicolay. Ratificarea rusă: Kamenoi-Ostrow, 1 august 1812, Alexandru, contrasemnat contele Rumianțov.

Tratatul britanico-suedez. Plenipotențiari suedezi: Lars baron d'Engeström, ministru de stat și de externe, cancelar al Universității din Lund; Gustav baron de Wetterstedt, cancelar al curții, membru al Academiei Suedeze. Articolul 1: pace fermă, adevărată și inviolabilă, unire și prietenie; orice cauză de neînțelegere încetează. Articolul 2: prietenia și comerțul se restabilesc pe piciorul din 1 ianuarie 1791; toate tratatele și convențiile în vigoare atunci se reînnoiesc și se confirmă. Articolul 3: dacă, din ranchiună față de pacificare, o putere oarecare face război Suediei, regele britanic se angajează să ia măsuri, de comun acord cu regele Suediei, pentru securitatea și independența statelor sale. Articolul 4: ratificare; schimbul în șase săptămâni sau mai devreme. Semnături: Thornton, baron d'Engeström, G. baron de Wetterstedt. Intrare în vigoare, după instrumentele canadiene: 17 august 1812.

Războiul anglo-rus (1807–1812) a urmat Tilsitului și Sistemului continental; războiul anglo-suedez (1810–1812) a urmat declarației de război smulse Suediei de Franța. Niciunul nu a avut campanii serioase pe uscat între cele trei puteri. Napoleon a trecut Nemanul încă din 24 iunie 1812; Örebro închide, pe hârtie, ostilitățile britanice cu cele două curți nordice, în timp ce campania din Rusia e deja deschisă.

Thornton nu e Bernadotte. Prințul moștenitor Carol Ioan (Jean-Baptiste Bernadotte) a împins realinierea Suediei către Rusia și Marea Britanie, dar nu semnează. George al III-lea e în regență. Carol al XIII-lea rămâne rege. Suchtelen e inginer și diplomat, nu țarul. Engeström e ministrul de externe, nu regele.

Cele două acte deschid calea coaliției din 1813: comerț reluat, angajament de cauză comună dacă o a treia putere atacă din ranchiună, fără cesiuni teritoriale în text. Norvegia nu e aici; vine la Kiel. Coperta e placa „Frederna i Örebro 1812” de la locul semnării. Casa păcii (Fredshuset) e clădirea; originalul Commons al fațadei e prea mic pentru copertă.

Surse: Treaties of Örebro; Treaty of Orebro (Britain and Russia), BFSP vol. 1.