Tratatele de la Roma dintre Regatul Italiei și Regatul Croației au fost semnate la Palazzo Venezia, în sala Mappamondo, pe 18 mai 1941, de Benito Mussolini și Ante Pavelić, în italiană, în dublu exemplar. Nu e Tratatul de la Roma din 1957. Dimineața, la Quirinale, Pavelić ceruse lui Victor Emmanuel al III-lea să desemneze un principe de Savoia pe coroana lui Zvonimir; regele l-a numit pe Aimone, duce de Spoleto. Semnarea s-a făcut deci în numele „Regatului Croației”. Textele au intrat în vigoare prin semnare, fără ratificare prevăzută. Un decret regal-lege italian a încorporat teritoriile anexate în Regat, ca Guvernământul Dalmației, cu reședința la Zara.

Tratatul pentru determinarea frontierelor recunoaște ca parte a Italiei districte din zona Castua–Sušak–Čabar, o parte din Delnice, insulele din arhipelagul Zara și cea mai mare parte a litoralului dalmat, inclusiv Šibenik, Trogir și Split cu suburbiile, plus Bocche di Cattaro, cu excepția insulelor Brač și Hvar. O hartă la 1:750.000 e parte integrantă. O convenție specială urma pentru administrarea Splitului și a insulei Korčula. Articolul 2 prevede o comisie mixtă italo-croată pentru delimitarea pe teren, inclusiv față de provincia Lubiana. Nu transcriem un ghid de anexare.

Acordul privind chestiunile militare din zona litorală adriatică angajează guvernul croat să nu instituie, în insule și în fâșia dintre mare și linia de pe harta anexată, lucrări militare, baze sau depozite de materiale de război. Declară că nu intenționează o marină de război, în afara unor unități de poliție și de finanțe. Modalitățile de tranzit al forțelor italiene pe șoseaua litorală Fiume–Cattaro și pe calea ferată Fiume–Ogulin–Split urmau unui acord ulterior. Nu transcriem un protocol de ocupație.

Tratatul de garanție și de colaborare, pe 25 de ani, prevede că Italia își asumă garanția independenței politice a Regatului Croației și a integrității sale teritoriale în frontierele stabilite cu statele interesate. Guvernul croat nu va lua angajamente internaționale incompatibile cu această garanție. Colaborarea cu forțele armate italiene e prevăzută pentru organizare și instrucție tehnică, la nivel de principiu. O comisie permanentă urma să studieze relații vamale și valutare. Protocolul final menține, până la acorduri noi, tratatele aplicabile dintre Italia și fostul Regat al Iugoslaviei. Un schimb de scrisori anunța o convenție pentru Split și Korčula și garanții pentru minoritatea italiană, analog Tratatului de la Rapallo.

Pavelić a denunțat tratatele după capitularea Italiei, în septembrie 1943. Instrumentele sunt documente ale unui stat-satelit al Axei; nu legitimăm NDH. Coperta: fațada Palazzo Venezia, locul semnării; nu pretindem sala Mappamondo. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: Treaties of Rome (1941); Garantie- und Freundschaftsvertrag zwischen dem Königreich Italien und dem Königreich Kroatien.