La 9 decembrie 2011, la Bruxelles, cele 27 de state membre ale Uniunii Europene și Republica Croația au semnat Tratatul privind aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană. Preambulul: articolul 49 TUE; Croația a cerut să devină membru; Consiliul, după avizul Comisiei și acordul Parlamentului European, s-a declarat în favoarea admiterii. Pentru Croația, plenipotențiari în text: Ivo Josipović și Jadranka Kosor. Întocmit la Bruxelles, într-un original unic, în 24 de limbi egal autentice, inclusiv croata, irlandeza și româna; depus în arhivele Guvernului Republicii Italiene, care transmite o copie certificată (articolul 4). JOUE L 112, 24 aprilie 2012, p. 10–110; versiunea croată, L 300, 9 noiembrie 2013.

Articolul 1(1): Republica Croația devine membru al Uniunii Europene și al Comunității Europene a Energiei Atomice. Articolul 1(2): parte la TUE, TFUE și Tratatul Euratom, astfel cum au fost modificate sau completate. Articolul 1(3): condițiile admiterii și adaptările sunt în Actul anexat, parte integrantă a tratatului. Articolul 2: dispozițiile privind drepturile și obligațiile statelor membre și competențele instituțiilor, din tratatele la care Croația devine parte, se aplică acestui tratat.

Articolul 3(1): ratificare de către Înaltele Părți Contractante, potrivit cerințelor constituționale; instrumentele, depuse la Guvernul italian până la 30 iunie 2013. Articolul 3(2): prin ratificare, Croația e considerată a fi ratificat și modificările tratatelor deschise potrivit articolului 48 TUE la momentul ratificării sale, precum și actele instituțiilor care produc efecte după aprobarea statelor membre. Articolul 3(3): tratatul produce efecte la 1 iulie 2013, dacă toate instrumentele au fost depuse înainte de acea dată. Articolul 3(5): articolul 36 din Act se aplică de la semnare.

Actul, articolul 2: de la data aderării, tratatele originare și actele instituțiilor de dinainte de aderare leagă Croația. Articolul 4 din Act: acquis-ul Schengen din anexa II e obligatoriu și aplicabil de la aderare; celelalte dispoziții Schengen leagă de la aderare, dar se aplică numai după o decizie a Consiliului, în urma evaluării. Articolul 5 din Act: de la aderare, Croația participă la Uniunea Economică și Monetară ca stat membru cu derogare, în sensul articolului 139 TFUE. Nu e aderare automată la zona euro și nici aplicare integrală imediată a Schengen.

Articolul 36 din Act: Comisia supraveghează îndeaproape angajamentele din negocieri — justiție și drepturi fundamentale (anexa VII), inclusiv reforma judiciară, soluționarea imparțială a cauzelor de crime de război și lupta împotriva corupției; libertate, securitate și justiție; politica de concurență, inclusiv restructurarea șantierelor navale (anexa VIII) și a oțelului (anexa IX). Rapoarte de monitorizare; Consiliul, cu majoritate calificată, poate lua măsuri. Articolele 37–39: clauze de salvgardare, până la trei ani după aderare. Wiki spune că nu există mecanism de monitorizare de tipul celui pentru Bulgaria și România; articolul 36 din Act e tocmai un astfel de mecanism.

Clădirea Justus Lipsius, Bruxelles, sediul Consiliului Uniunii. Orașul semnării, nu sala. Wikimedia Commons, licență liberă.

Pentru context: Treaty of Accession 2011. Textul: EUR-Lex, Treaty concerning the accession of the Republic of Croatia to the European Union.