Prințul Devawongse Varoprakar, ministru de externe al Siamului, și Ralph Paget, trimis extraordinar și ministru plenipotențiar britanic, au semnat la Bangkok, pe 10 martie 1909, Tratatul dintre Regatul Unit și Siam. Două exemplare, engleza autentică. Treaty Series nr. 19 (1909). Ratificările au fost schimbate la Londra pe 9 iulie 1909. Wikipedia îl numește și Tratatul de la Bangkok din 1909. Regele Chulalongkorn nu semnează: plenipotențiarii o fac în numele suveranilor.

Articolul I: guvernul siamez transferă guvernului britanic toate drepturile de suzeranitate, protecție, administrație și control asupra statelor Kelantan, Tringganu (Terengganu), Kedah, Perlis și insulele adiacente. Frontierele sunt cele din Protocolul de frontieră anexat. Articolul II: transferul are loc în treizeci de zile de la ratificare. Nu este un manual de ocupație colonială.

Articolul III: o comisie mixtă siamezo-britanică e numită în șase luni de la ratificare și delimitează noua frontieră, când sezonul permite. Supușii regelui Siamului din teritoriile articolului I care vor să-și păstreze naționalitatea siameză o pot face în șase luni dacă se domiciliază în stăpânirile siameze; rămân liberi să-și păstreze imobilele. Concesiunile recunoscute de Siam ca încă în vigoare la semnare sunt recunoscute de guvernul britanic.

Articolul IV: guvernul Statelor Malaeze Federate preia datoria teritoriilor articolului I față de Siam. Articolul V: jurisdicția Curților Internaționale siameze, înființate prin articolul 8 al tratatului din 3 septembrie 1883, se extinde, după Protocolul de jurisdicție, la toți supușii britanici înregistrați la consulate înainte de tratat. Sistemul încetează după promulgarea și intrarea în vigoare a codurilor siameze (penal, civil și comercial, de procedură, organizarea instanțelor); ceilalți supuși britanici cad de la început sub instanțele siameze obișnuite. Nu este un ghid de extrateritorialitate.

Articolul VI: supușii britanici au, în tot Siamul, drepturile autohtonilor, îndeosebi proprietate, reședință și călătorie; impozite nu mai grele decât cele siameze; limita din acordul din 20 septembrie 1900 (comparația cu Birmania Inferioară) e ridicată; scutiți de serviciu militar și de împrumuturi forțate. Articolul VII: celelalte tratate anglo-siameze, nemodificate, rămân. Articolul VIII: ratificare în patru luni de la dată. Engleza e limba autenticului; FRUS numerotează din greșeală articolul de ratificare ca IX.

Protocolul de frontieră trasează, la nivel de principiu, cumpăna apelor și talvegul Golok până la Kuala Tabar; văile Patani și Telubin rămân siameze; Langkawi trece britanic, Terutao rămâne siamez. Nu este un caiet de coordonate. Notele din aceeași zi dau asigurarea că Siamul nu cedează și nu închiriază, la sud de Monthon Rajaburi, teritoriu unei puteri străine. Cele patru state au devenit State Malaeze Nefederate, apoi parte a Federației Malaeziei; în al Doilea Război Mondial au fost temporar înapoi sub control thailandez, apoi restituite.

Coperta: Palatul Mare din Bangkok, reședința regală siameză din capitala semnării, nu masa plenipotențiarilor. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: Anglo-Siamese Treaty of 1909; Treaty between the United Kingdom and Siam.