Tratatul dintre Regatul Unit și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste privind alianța în războiul împotriva Germaniei hitleriste și a asociatelor ei în Europa și privind cooperarea și asistența mutuală după război, cunoscut ca acordul de asistență mutuală pe douăzeci de ani, a fost semnat la Londra, pe 26 mai 1942, de Anthony Eden și Veaceslav Molotov, în dublu exemplar, textele rus și englez fiind egal autentice. Nu e acordul de la Moscova din 12 iulie 1941, pe care îl confirmă și pe care, după ratificare, îl înlocuiește. Nu conține clauze teritoriale: pretențiile sovietice asupra frontierelor din 1941 au fost lăsate în afara textului.

Preambulul urmărește menținerea păcii după război, prevenirea unei noi agresiuni germane în Europa, colaborarea cu celelalte Națiuni Unite la reglementarea păcii, potrivit declarației din 14 august 1941 a președintelui american și a prim-ministrului britanic, la care URSS aderase, și asistența mutuală în caz de atac. Articolul I: în temeiul alianței, părțile își acordă asistență și sprijin militar și de altă natură, de tot felul, în războiul împotriva Germaniei și a statelor asociate ei în acte de agresiune în Europa. Nu transcriem un protocol de operațiuni.

Articolul II: părțile nu negociază cu guvernul hitlerist sau cu un guvern german care nu renunță limpede la intenții agresive și nu încheie, decât de comun acord, armistițiu sau pace cu Germania ori cu un stat asociat. Articolul III: doresc să se unească cu alte state de aceeași orientare pentru propuneri de acțiune comună după război; până atunci, iau măsurile din puterea lor ca agresiunea germană să nu se repete. Articolul IV: dacă, după ostilități, una e atacată de Germania sau de un stat menționat, cealaltă dă tot sprijinul din puterea ei; articolul ține până e înlocuit de propunerile din articolul III sau, în lipsă, douăzeci de ani.

Articolul V: colaborare strânsă după restabilirea păcii pentru securitate și prosperitate economică în Europa, ținând seama de interesele Națiunilor Unite, fără agrandizare teritorială și fără amestec în treburile interne ale altor state. Articolul VI: asistență economică posibilă după război. Articolul VII: nicio alianță și nicio coaliție îndreptată împotriva celeilalte părți.

Articolul VIII: ratificare în cel mai scurt timp, cu schimbul instrumentelor la Moscova; tratatul intră în vigoare imediat la schimb și înlocuiește atunci acordul din 1941. Partea I ține până la restabilirea păcii cu Germania și asociații ei; partea a II-a, douăzeci de ani, apoi până la denunțare cu preaviz de douăsprezece luni. Celelalte aliate, inclusiv Statele Unite, nu sunt părți. Nu transcriem un plan de împărțire a Europei; tratatul exclude agrandizarea teritorială.

Coperta: delegațiile britanică și sovietică la Londra, după semnare; fotografia de epocă, fără a restata data. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: Anglo-Soviet Treaty of 1942; Twenty-Year Mutual Assistance Agreement Between the United Kingdom and the Union of Soviet Socialist Republics (Avalon Project).