După Parisul din 1763, Vergennes a căutat o răzbunare pe Marea Britanie. Congresul Continental a trimis, în 1776, o Comisie cu un Model Treaty de comerț reciproc, fără trupe franceze. Franklin, celebru la Paris, a scos un împrumut secret și arme pe canalele lui Beaumarchais, în timp ce Vergennes aștepta Spania. Înfrângerile lui Washington la New York au amânat alianța. Saratoga, din octombrie 1777, și zvonul unor oferte britanice de împăcare l-au convins pe Ludovic al XVI-lea să deschidă negocierile. Congresul a respins, în ianuarie, reconcilierea londoneză.

În aceeași zi s-au semnat, la 6 februarie 1778, la Paris, Tratatul de prietenie și comerț — prima recunoaștere formală a Statelor Unite de către o putere europeană — și Tratatul de alianță, plus un act separat și secret pentru alți aliați, în primul rând Spania. Pentru rege: Conrad Alexandre Gérard, sindic regal al Strasbourgului și secretar al Consiliului de Stat. Pentru Statele Unite: Franklin, Silas Deane și Arthur Lee. Textul original e francez; versiunea engleză e semnată împreună. Ratificările, în șase luni.

Dacă războiul izbucnea între Franța și Britania în timpul războiului american, cauza devenea comună. Scopul esențial: libertatea, suveranitatea și independența absolută și nelimitată a Statelor Unite, în guvernare ca și în comerț. Nici un armistițiu și nici o pace cu Britania fără consimțământul formal al celuilalt; armele nu se puneau jos până când independența nu era asigurată, formal sau tacit, de tratatele de încheiere. Nici o despăgubire ulterioară, oricare ar fi fost soarta războiului.

Dacă americanii luau nordul britanic sau Bermudele, pământul intra în Confederație. Regele renunța pentru totdeauna la Bermude și la continentul nord-american ținut de Coroana britanică înainte de 1763. Insulele din Golful Mexic, dacă Franța le lua, rămâneau Coroanei franceze. Garanția mutuală, pe vecie: Statele Unite pentru posesiunile franceze din America, Franța pentru independența și cuceririle Confederației. Garanția intra în vigoare la ruptura franco-britanică. Alte puteri vătămate de Anglia puteau adera.

Pe 13 martie, Franța a înștiințat Londra; patru zile mai târziu, Britania a declarat război. Aranjuez, din 12 aprilie 1779, a adus Spania de partea Franței. La Yorktown, în octombrie 1781, Rochambeau și de Grasse au ținut capătul cu Washington. Pacea de la Paris, din 1783, a închis lupta; americanii au negociat separat, spre nemulțumirea Parisului. Washington a ținut tratatul în viață după execuția lui Ludovic, dar Proclamația de neutralitate și afacerea Genet l-au golit de forță militară. Congresul l-a anulat pe 7 iulie 1798; Convenția de la Mortefontaine, din 1800, l-a abrogat după Quasi-War.

Portretul lui Duplessis, din 1778, îl arată pe Franklin plenipotențiar la Paris, nu masa semnăturilor. Originalul tratatului e la National Archives.

Alianța a scos războiul colonial pe scena europeană. A ținut până când cele două republici n-au mai vrut o garanție veșnică.

Surse: Treaty of Alliance (1778); Avalon Project, Treaty of Alliance Between The United States and France; February 6, 1778.