Guvernele Argentinei și Chile, invocând articolul 39 al Tratatului de pace, prietenie, comerț și navigație din aprilie 1856, au semnat la Buenos Aires, la 23 iulie 1881, un tratat de limite. Plenipotențiari, după schimbul de depline puteri: doctorul Bernardo de Irigoyen, ministru secretar de stat la Relațiile Externe, numit de președintele Julio A. Roca; Francisco de B. Echeverría, consul general al Chile, plenipotențiar ad hoc numit de președintele Aníbal Pinto, prin telegrama ministrului Melquiades Valderrama din 18 iulie. Text oficial: Legea argentiniană nr. 1116. Nu e tratatul din 1856 și nu e Pacea și prietenia din 1984 asupra canalului Beagle.

Articolul 1: limita, de la nord la sud până la paralela 52, e Cordiliera Anzilor. Linia trece pe cele mai înalte culmi care despart apele, între izvoarele de o parte și de alta. Văile de bifurcație, unde cumpăna apelor nu e clară: doi experți, câte unul de fiecare parte; la dezacord, un al treilea expert desemnat de ambele guverne. Act în dublu exemplar, cu efect deplin de la semnare, fără alte formalități. Un exemplar fiecărui guvern.

Articolul 2: în partea australă a continentului, la nord de Strâmtoarea Magellan, linia pornește de la Punta Dungeness, pe uscat până la Monte Dinero; spre vest, pe cele mai înalte coline, până la Monte Aymond; de acolo până la intersecția meridianului 70 cu paralela 52; apoi, pe această paralelă, spre vest, până la divortia aquarum a Anzilor. Teritoriile de la nord: Argentina; cele de la sud: Chile, fără a aduce atingere articolului 3.

Articolul 3: în Țara de Foc, o linie de la Cabo del Espíritu Santo, latitudine 52°40′, spre sud, pe meridianul 68°34′ vest de Greenwich, până la Canalul Beagle. Partea vestică, chiliană; partea estică, argentiniană. Insulele: Argentinei, Isla de los Estados, insulele imediat alăturate și celelalte insule de pe Atlantic, la răsărit de Țara de Foc și de coastele estice ale Patagoniei; Chile, toate insulele la sud de Beagle până la Capul Horn și cele de la apus de Țara de Foc. Articolul 4: aceiași experți fixează pe teren liniile din articolele precedente, în aceeași formă.

Articolul 5: Strâmtoarea Magellan e neutralizată pe vecie; navigație liberă pentru pavilionul tuturor națiunilor; pe țărmuri nu se construiesc fortificații sau apărări militare care să contrazică acest scop. Articolul 6: fiecare republică exercită stăpânire deplină și perpetuă asupra teritoriilor care îi revin; orice chestiune, din acest aranjament sau din altă cauză, se supune hotărârii unei puteri prietene; limita din tratat rămâne de neclintit. Articolul 7: ratificările, în șaizeci de zile sau mai devreme; schimbul la Buenos Aires sau Santiago. Semnături, în dublu: Irigoyen, Echeverría.

Protocolul din 22 iulie recunoaște puterile telegrafice ale lui Echeverría și fixează semnarea pentru 23. Un al doilea protocol, tot pe 23, mulțumește miniștrilor Statelor Unite la Buenos Aires și Santiago (Thomas O. Osborn și Thomas A. Osborn) pentru concursul la negocieri. Protocolul adițional din 15 septembrie, semnat tot de Irigoyen și Echeverría, prelungește cu treizeci de zile termenul articolului 7, de la 22 septembrie; e parte integrantă a tratatului. Congresul argentinian a aprobat tratatul și protocolul prin Legea 1116, 11 octombrie 1881; Roca a promulgat-o. Intrare în vigoare, după registrul Cancelariei: 22 octombrie 1881. Nu e Protocolul din 1893 asupra cumpenei apelor, nu e sentința lui Eduard al VII-lea din 1902 și nu e Puna de Atacama din 1899. Coperta e Cordiliera Anzilor, linia articolului 1.

Surse: Boundary Treaty of 1881 between Chile and Argentina; Ley n.º 1116, Tratado de límites Argentina–Chile.