La Potsdam, în 1945, Aliații au fixat linia Oder–Neisse ca demarcare între zona sovietică din Germania și Polonia, până la o pace ulterioară. Germania a pierdut circa un sfert din teritoriul din 1937. Tratatul de la Zgorzelec, din 6 iulie 1950, dintre RDG și Polonia, a confirmat granița; un instrument de demarcare a urmat pe 27 ianuarie 1951, iar un acord asupra Golfului Oder pe 22 mai 1989. Bonnul, care se considera singurul succesor legal al Reichului, a ținut ca doar o Germanie reunificată să poată închide dosarul. Tratatul de la Varșovia, din 7 decembrie 1970, a acceptat linia în practică, dar a păstrat rezerva juridică a unui tratat de pace viitor.

Tratatul dintre Republica Federală Germania și Republica Polonă privind confirmarea frontierei dintre ele a fost semnat la 14 noiembrie 1990, la Varșovia, de miniștrii de externe Hans-Dietrich Genscher și Krzysztof Skubiszewski, în germană și polonă, texte egal autentice. Suveranitatea deplină a Germaniei reunificate, prevăzută de Tratatul Doi-plus-Patru din 12 septembrie 1990, era condiționată, la articolul 1.2, de recunoașterea definitivă a liniei Oder–Neisse. Același angajament stătea în Tratatul de unificare dintre RFG și RDG, în vigoare pe 3 octombrie 1990.

Articolul 1 reafirmă frontiera definită la Zgorzelec, în instrumentul din 1951, în acordul din 1989 asupra Golfului Oder și în Tratatul de la Varșovia din 1970. Articolul 2 declară frontiera inviolabilă acum și pe viitor și angajează părțile să-și respecte necondiționat suveranitatea și integritatea teritorială. Articolul 3 declară că nu au pretenții teritoriale una împotriva celeilalte și că nu vor ridica astfel de pretenții. Articolul 4 cere ratificare; schimbul instrumentelor, la Bonn, face tratatul să intre în vigoare.

Preambulul invocă Carta ONU, Actul final de la Helsinki și „ordinea de pace europeană în care frontierele nu vor mai despărți”. Menționează suferința războiului, inclusiv pierderea pământului natal de către mulți germani și polonezi, prin expulzare sau strămutare, ca avertisment. Unificarea Germaniei ca stat cu frontiere definite e tratată ca o contribuție la acea ordine.

Seimul a ratificat pe 26 noiembrie 1991, Bundestag-ul pe 16 decembrie 1991 — 13 voturi împotrivă din fracțiunea CDU/CSU, printre care Erika Steinbach și Peter Ramsauer. Schimbul de la Bonn a avut loc pe 16 ianuarie 1992. Completarea a venit prin Tratatul de bună vecinătate și cooperare prietenească, semnat pe 17 iunie 1991.

În 2006, ministrul polonez Anna Fotyga, răspunzând pretențiilor de despăgubire ale „Preußische Treuhand”, a spus că tratatul e insuficient și ar putea fi renegociat. Textul din 1990 rămâne, totuși, temeiul de drept internațional al frontierei de după 1945: trei articole scurte, fără ambiguitatea rezervelor vest-germane de până atunci.

Surse: German–Polish Border Treaty; United Nations DOALOS, Treaty on the confirmation of the frontier, 14 November 1990.