Tratatul de instituire a unui Consiliu unic și a unei Comisii unice ale Comunităților Europene, numit Tratatul de fuziune sau Tratatul de la Bruxelles, a fost semnat la Bruxelles, pe 8 aprilie 1965. Plenipotențiari ai celor șase: Paul-Henri Spaak, Kurt Schmücker, Maurice Couve de Murville, Amintore Fanfani, Pierre Werner, Joseph Luns. Un original unic, olandeză, franceză, germană și italiană, egal autentice; depozitar: guvernul italian. Articolul 38: ratificare; intrare în vigoare în prima zi a lunii care urmează depunerii ultimului instrument — 1 iulie 1967. Nu e Tratatul de la Bruxelles din 1948 și nu e Tratatul Euratom din 1957, care rămâne comunitate distinctă.

Preambulul invocă articolul 96 CECO, articolul 236 CEE și articolul 204 Euratom. Articolul 1 înființează Consiliul Comunităților Europene, în locul Consiliului special de miniștri al CECO și al consiliilor CEE și Euratom; exercită competențele din cele trei tratate. Articolul 2: câte un membru de guvern; președinție semestrială, în ordinea Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg, Țările de Jos. Articolul 4: comitetul reprezentanților permanenți pregătește lucrările. Articolele 5–6: regulament intern; salariile instituțiilor, cu majoritate calificată.

Articolul 9 înființează Comisia Comunităților Europene, în locul Înaltei Autorități CECO și al comisiilor CEE și Euratom. Articolul 10: nouă membri independenți, cel puțin unul din fiecare stat, cel mult doi de aceeași naționalitate; nu primesc instrucțiuni. Articolele 11–14: numire de comun acord, mandat de patru ani, președinte și trei vicepreședinți pe doi ani. Articolul 18: raport anual către Adunare. Articolul 32: până la trei ani, o comisie de paisprezece membri, ca treaptă de tranziție.

Articolul 20: un buget unic al Comunităților, cu excepțiile privitoare la Agenția de Aprovizionare Euratom și la cercetare. Articolul 24: funcționarii celor trei comunități formează o administrație unică. Articolul 28: privilegii și imunități, cu protocol anexat. Articolul 37: problemele specifice ale Luxemburgului se reglează de reprezentanții guvernelor, cu aceeași dată de intrare în vigoare. Comunitățile rămân juridic distincte, dar cu instituții comune.

Articolul 39 depune originalul la Roma. Tratatul de la Amsterdam, articolul 9 alineatul 1, l-a abrogat de la 1 mai 1999, păstrând elementele esențiale. Nu îl confundăm cu Tratatul de la Lisabona.

Coperta: parcul Egmont din Bruxelles; palatul e un loc obișnuit de semnare belgiană, fără a pretinde sala din 1965. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: Merger Treaty; Treaty establishing a Single Council and a Single Commission of the European Communities.