La Aachen (Aix-la-Chapelle), oraș imperial liber, Franța, Marea Britanie și Provinciile Unite semnează tratatul definitiv de pace care închide Războiul de Succesiune Austriacă. Data instrumentului este 18 octombrie 1748. Semnează Saint-Severin d’Aragon și La Porte du Theil pentru Franța; Sandwich și Thomas Robinson pentru Marea Britanie; Bentinck, Hasselaer, Borssele și van Haren pentru Statele Generale. Congresul stă aici din aprilie; preliminariile dintre cele trei puteri sunt din 30 aprilie. Spania, Austria și Sardinia acced ulterior; Modena și Genova, în ianuarie. Articolul I: pace creștină, universală și perpetuă, pe mare și pe uscat, între cele opt puteri.

Articolul II: uitare generală a faptelor din război; bunuri, demnități și beneficii se restituie. Articolul III: baza rămân Westfalia, Madrid, Nijmegen, Rijswijk, Utrecht, Baden, Haga, cvadrupla alianță de la Londra și Viena, cu derogările din acest text. Articolul IV: prizonieri și ostatici, fără răscumpărare, în șase săptămâni de la schimbul ratificărilor; vasele luate după termenele pentru Indii se restituie.

Articolul VI: restituțiile și cesiunile din Europa, în șase săptămâni. Regele Prea-Creștin înapoiază cuceririle făcute asupra împărătesei și asupra Statelor Generale. Maria Terezia reintră în Țările de Jos, în afara celor altfel rânduite. Olandezii recapătă Bergen op Zoom, Maastricht și posesiunile din Flandra și Brabantul olandez; garnizoanele de barieră se reinstalează. Sardinia este restabilită în Savoia și Nisa. Ducatul de Modena și Republica Genova își recapătă statele, după articolele X, XIII și XIV. Charleroi, Mons, Ath, Oudenaarde și Tournai se restituie fără artilerie, lucrările exterioare fiind demolate.

Articolul IX: în considerarea restituțiilor franceze și spaniole, ducatele Parma, Piacenza și Guastalla trec infantului Don Philippe și descendenților săi masculini legitimi, sub actele de cesiune ale Mariei Terezia și ale lui Carol Emanuel, cu drept de revenire dacă infantul moare fără fii sau urcă pe tronul celor Două Sicilii ori al Spaniei. Articolul XVI: asiento-ul de la Madrid din 26 martie 1713 și articolul vasului anual se confirmă pentru cei patru ani întrerupți de război. Articolul XVII: Dunkerque rămâne fortificat pe uscat în starea de acum; pe mare, pe piciorul vechilor tratate.

Articolul XIX reia articolul V al cvadruplei alianțe din 1718, cu succesiunea britanică. Articolul XX: posesiunile germane ale regelui ca elector de Brunswick-Lüneburg sunt cuprinse în garanție. Articolul XXI: puterile care au garantat Sancțiunea Pragmatică din 19 aprilie 1713 o reînnoiesc, cu excepția cesiunilor deja făcute și a celor din acest tratat. Articolul XXII: ducatul Silezia și comitatul Glatz, așa cum le deține regele Prusiei, sunt garantate de toate părțile contractante; Prusia nu semnează. Articolul XXIII: garanție reciprocă. Articolul XXIV: ratificările se schimbă la Aachen în cel mult o lună de la semnare.

Restituțiile generale de cuceriri readuc și locurile de peste mări: Louisbourg revine Franței, Madras Marii Britanii. Articolul XVIII lasă comisiilor pretențiile nerezolvate: banii hanovrieni asupra Spaniei, Saint-Hubert, enclavele Hainaut, birourile noi din Țările de Jos, pretențiile electorului palatin.

Nu este Tratatul de la Aachen din 1668, care închidea războiul de Devoluțiune. Nu este Congresul de la Aachen din 1818. Nu este Pacea de la Dresda, unde Austria recunoscuse deja Silezia Prusiei. Nu este Utrecht, de unde vine asiento-ul. Nu este Războiul de Șapte Ani.

Tratatul de la Madrid, prin care Marea Britanie renunță ulterior la asiento contra o sumă, nu este acest text. Garanția Sileziei din articolul XXII rămâne cea semnată la Aachen.

Imagine: pagina de titlu a tratatului de pace de la Aix-la-Chapelle, Imprimerie royale, Paris, 1750; BnF-Gallica; domeniu public, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Treaty of Aix-la-Chapelle (1748). Textul tratatului: Traité de paix conclu à Aix-la-Chapelle, 18 octobre 1748 (Wenck).