La 26 martie 1244, la Almizra (astăzi Camp de Mirra, Alicante), Iacob I, rege al Aragonului, al Mallorcei și al Valenciei, conte de Barcelona și de Urgell, senior de Montpellier, și infantul Alfonso, întâiul născut al lui Ferdinand, rege al Castiliei și Toledoului, al Leónului, Galiciei, Córdobei și Murciei, se întâlnesc și pecetluiesc partajul cuceririi. Nu este încă ginerele regelui: căsătoria cu Violante vine mai târziu. Textul latin, păstrat în copii ale Arhivei Coroanei de Aragon și publicat de Huici i Cabanes, deschide: regele Iacob, pentru sine și urmași, laudă, concede și stabilește infantului și urmașilor săi, în perpetuitate, castelul și vila Alicante cu toți termenii, Aigües cu toți termenii, Busot cu toți termenii, după cum se merge pe uscat până la pasul Biar, și castelul și vila Villena (Millena) cu toți termenii, și tot ce stă dincolo de termenul Biar, între Biar și Villena, spre Murcia și Castilia, fiecare termen păstrat întreg.

Linia urmează între termenul Almizra și cel al Bugarrei, apoi spre începutul crestei serra de la Rua, deasupra Ayorei, după cum apele cad de acolo spre Castilia, până unde Cabriel se varsă în Júcar (Xúcar). Simetric, infantul Alfonso, pentru sine și urmași, laudă, concede și stabilește regelui Iacob și urmașilor, în perpetuitate, castelul Castalla, castelul Biar și castelul Almizra, fiecare cu termenii săi, și tot ce stă dincoace de castelele Alicante, Aigües și Busot, și tot ce este sub pasul Biar spre Xàtiva, Dénia și cealaltă țară a regatului Valencia, după cum apele cad spre Valencia. Diviziunea merge până la Júcar, unde Cabriel intră în Júcar, și de la Júcar până la Biar.

Fiecare se declară mulțumit de partea atribuită. Promit, cu bună credință, fără înșelăciune, că nu vor îngădui ca unul să pună piedică celuilalt în partea sa. Pentru tăria veșnică a împărțirii, regele și infantul o întăresc cu pecețile. Dată la Almizra, când au avut acolo colloquium, era 1282. Martori, după traducerea lui Carreres Zacarés din transcrierea latină publicată de Giménez Soler în 1905: Arnaldus, episcop de Valencia; fratele Guillermus de Cardona, maestru al Templului în Aragon; fratele Hugo de Folalquer, castelan de Amposta; Guillermus de Moncada; Eximen de Foces; Eximen Pérez, locțiitor al regelui în Valencia; maestrul Martinus, arhidiacon de Valencia; Gundisalvus, episcop de Cuenca; Martinus Martini, maestru al Templului în cele trei regate ale Hispaniei; Pelagius Petri Corrigia, maestru al milției Sfântului Iacob; Didacus Lupi de Faro; Alfonsus Tellez; și alții. Scrie Guillermus, secretar, din porunca regelui și a infantului.

În aceeași zi, o cartă în castiliană, transcrisă în Arxiu Virtual Jaume I după Cartes reials ale lui Iacob I, face un pleyto de prietenie: să se iubească și să se ajute împotriva tuturor oamenilor lumii, scos trupul regelui Ferdinand al Castiliei; vasalul care pierde dragostea unuia să nu fie primit de celălalt. Două cărți împărțite pe A B C, identice; Iacob pune pecetea de plumb pe fiecare, infantul de asemenea. Facta carta ante Villenam et Almizra, când regele Aragonului și infantul Alfonso au avut vistas, era 1282. Martorii se potrivesc, în parte, cu lista latină: Moncada, Foces, Arnalt episcop de Valencia, Uco de Folalquer maestru al Hospitalului, Cardona maestru al Templului; din Castilia Diego López de Haro, Alfonso Téllez, episcopul de Cuenca, Pelay Pérez maestru de Uclés, Martín Martínez maestru al Templului.

Llibre dels fets notează un partiment al treburilor de atunci: infantul să aibă Almansa, Xarafull și râul Cabriel; Iacob, Castalla, Biar, Relleu, Xixona, Alarc, Finestrat, Torres, Polop, Mola de lângă Aigües, Altea și tot ce se închide în termenii lor. Lista cronicii nu înlocuiește clauzele latine: Alicante, Aigües, Busot și Villena rămân, în act, de partea Castiliei.

Tratatul urmează pe cele de la Tudilén (1151) și Cazorla (1179), încălcate de ambele coroane. Iacob luase Villena, Caudete și Sax, dincolo de pasul Biar; infantul pretindea Xàtiva, deja în zona aragoneză. Nu este Tratatul de la Alcaraz din 1243, prin care Murcia este vasală Castiliei, și nu sunt tratatele de la Torrellas (1304) și Elche (1305), care mută Alicante și Vinalopó în regatul Valencia. Alfonso semnează ca infant, nu ca Alfonso al X-lea rege.

Imagine: Enrique Íñiguez (Qoan), limite aproximative ale Tratatului de la Almizra (1244), CC BY-SA 3.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Treaty of Almizra. Textul tratatului: Agustí Galiana, L'extrem sud de la Marina (Sarrià): textul latin al Tratatului de la Almisra, după Huici i Cabanes.