La 26 martie 1991, în orașul Asunción, Republica Argentină, Republica Federativă a Braziliei, Republica Paraguay și Republica Orientală a Uruguayului semnează, în spaniolă și portugheză, texte egal autentice, un original depus la guvernul paraguayan, Tratatul pentru constituirea unei piețe comune. Semnează: Carlos Saúl Menem și Guido Di Tella; Fernando Collor și Francisco Rezek; Andrés Rodríguez și Alexis Frutos Vaesken; Luis Alberto Lacalle Herrera și Héctor Gros Espiell. Preambulul: lărgirea piețelor interne, prin integrare, ca o condiție a dezvoltării cu dreptate socială; folosirea optimă a resurselor, protejarea mediului, legături fizice, coordonarea politicilor macroeconomice, complementaritate, pe principiile treptării, flexibilității și echilibrului; locul cuvenit în economia internațională; un pas spre integrarea latino-americană, potrivit obiectivelor Tratatului de la Montevideo din 1980; dezvoltare științifică și tehnologică, modernizarea economiilor; voința de a apropia popoarele.

Capitolul I, articolul 1: părțile hotărăsc să constituie o piață comună, în funcțiune până la 31 decembrie 1994, numită piața comună a Conului de Sud (MERCOSUR). Cuprinde: libera circulație a mărfurilor, serviciilor și factorilor de producție, prin desființarea, între altele, a taxelor vamale și a restricțiilor netarifare; un tarif extern comun și o politică comercială comună față de terți, plus coordonarea pozițiilor în forurile economice; coordonarea politicilor macroeconomice și sectoriale (comerț exterior, agricultură, industrie, fiscalitate, monedă, schimb valutar și capital, servicii, vamă, transporturi și comunicații); angajamentul de a armoniza legislația în domeniile relevante. Articolul 2: reciprocitatea drepturilor și obligațiilor.

Articolul 3: perioada de tranziție, de la intrarea în vigoare până la 31 decembrie 1994; reguli generale de origine, sistem de soluționare a diferendelor și clauze de salvgardare, în anexele II, III și IV. Articolul 4: condiții echitabile de schimb cu terții; legislația internă împotriva subvențiilor, dumpingului și altor practici neloiale; coordonare pentru reguli comune de concurență. Articolul 5, instrumentele principale: program de liberalizare a schimburilor, reduceri tarifare progresive, liniare și automate, către tarif zero și fără restricții netarifare până la 31 decembrie 1994 (anexa I); coordonarea politicilor macroeconomice, treptat și în paralel; un tarif extern comun; acorduri sectoriale. Articolul 6: ritmuri diferite pentru Paraguay și Uruguay, indicate în anexa I. Articolul 7: în materie de impozite și taxe interne, produsele originare dintr-o parte primesc, în celelalte, același tratament ca produsele naționale. Articolul 8: respectarea angajamentelor anterioare, inclusiv în ALADI; avantajele acordate unor terți care nu sunt membri ALADI se extind automat celorlalte părți.

Capitolul II: Consiliul pieței comune, organul cel mai înalt, conducere politică; miniștrii de externe și ai economiei; cel puțin o dată pe an cu președinții; președinția, prin rotație alfabetică, șase luni. Grupul Pieței Comune, organ executiv, coordonat de ministerele de externe: veghează respectarea tratatului, pune în aplicare deciziile Consiliului, propune măsuri, programe de lucru; patru membri și patru supleanți pe țară (externe, economie, banca centrală); secretariat administrativ la Montevideo. Articolul 16: în tranziție, deciziile, prin consens, cu toate părțile prezente. Articolul 17: limbile oficiale, spaniola și portugheza. Articolul 18: înainte de 31 decembrie 1994, reuniune specială pentru structura instituțională definitivă. Nu este Protocolul de la Ouro Preto din 1994, care vine după această reuniune prevăzută aici.

Articolul 19: durată nelimitată; intră în vigoare la treizeci de zile de la depunerea celui de-al treilea instrument de ratificare, la guvernul Paraguayului. Articolul 20: deschis aderării, prin negociere, altor membri ALADI, după cinci ani de la intrarea în vigoare; mai devreme, pentru membri ALADI care nu țin de scheme subregionale; unanimitate. Articolele 21–22: denunțare la ministerul de externe paraguayan, în șaizeci de zile; drepturile din programul de liberalizare rămân doi ani. Articolul 23: se numește Tratatul de la Asunción. Articolul 24: Comisie parlamentară mixtă MERCOSUR; ramurile executive țin la curent legislaturile.

Anexa I: desființarea taxelor și restricțiilor reciproce până la 31 decembrie 1994; pentru listele de excepții ale Paraguayului și Uruguayului, până la 31 decembrie 1995. Calendarul de reducere tarifară: 47 la sută la 30 iunie 1991, apoi 54, 61, 68, 75, 82, 89, 100 la sută la 31 decembrie 1994. Liste de excepții, în poziții ALADI: Argentina 394, Brazilia 324, Paraguay 439, Uruguay 960; reducere anuală de 20 la sută pentru Argentina și Brazilia; pentru Paraguay și Uruguay, 10, 10, apoi 20 la sută pe an până în 1995. Anexa III: diferendele, prin negocieri directe, apoi Grupul, apoi Consiliul; sistem permanent, înainte de 31 decembrie 1994. Anexa IV: clauze de salvgardare, excepțional, până la aceeași dată, o dată pe produs, cel mult un an plus un an.

Potrivit Recueilului tratatelor Națiunilor Unite, volumul 2140, numărul 37341, ratificările: Paraguay și Uruguay 6 august, Argentina și Brazilia 30 octombrie 1991; tratatul produce efecte la 29 noiembrie 1991. Nu este Tratatul de la Montevideo din 1980 (ALADI) și nu este Pactul andin din 1969.

Imagine: Stefano Vigorelli, Palacio de los López, Asunción, CC0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Treaty of Asunción. Textul tratatului: UNTS vol. 2140, nr. 37341: Treaty establishing a Common Market (Asunción Treaty).