Pe 14 noiembrie 1913, la Atena, Ghalib Kemal bey, pentru împăratul otomanilor, și Dimitrios Panas, ministrul Afacerilor Externe, pentru regele elenilor, au semnat convenția de pace dintre Turcia și Grecia. Text francez. Intră în vigoare la semnare; ratificările se schimbă în două săptămâni. Nu este Tratatul de la Londra din 1913, nu este Pacea de la București din 10 august 1913 și nu este Tratatul de la Constantinopol cu Bulgaria din 29 septembrie 1913.

Articolul 1: relațiile diplomatice și consulatele sunt reluate; Imperiul Otoman poate deschide consulate în teritoriile cedate unde există deja agenți ai puterilor străine, și acolo unde guvernul elen nu are obiecție. Articolul 2: tratatele și actele în vigoare la ruperea relațiilor reintră în vigoare; Protocolul nr. 3 se aplică în tot teritoriul Greciei. Articolul 3: amnistie deplină pentru fapte politice anterioare; nimeni nu este urmărit pentru acte legate de război; sentințele de acest fel cad de drept.

Articolul 4: persoanele domiciliate în teritoriile otomane care trec sub stăpânirea Greciei devin supuși eleni; pot opta pentru naționalitatea otomană în trei ani, cu declarație și mutarea domiciliului în afara Greciei; musulmanii nu fac serviciu militar și nu plătesc taxă militară în acești trei ani; pentru minori termenul curge de la majorat. Articolul 5: drepturile câștigate până la ocupație, hotărârile judecătorești și actele oficiale otomane rămân, până la răsturnare legală; fără prejudiciu pentru Comisia financiară balcanică de la Paris. Articolul 6: cei care rămân otomani își păstrează imobilele, prin închiriere sau prin terți; titlurile otomane, inclusiv ale persoanelor juridice, sunt recunoscute; expropriere numai pentru utilitate publică, cu despăgubire. O scrisoare din aceeași zi: „Uniunea și Progresul” este o astfel de persoană juridică la Salonic.

Articolul 7: proprietatea privată a sultanului și a dinastiei este respectată; litigii la Haga. Articolul 8: schimb de prizonieri în cel mult o lună; solda ofițerilor plătită de Grecia se rambursează de către statul de origine. Articolul 9: eliberarea imediată a navelor grecești sechestrate înainte de declarația de război; daunele se supun unui tribunal arbitral. Articolul 10: protocolul de capitulare a Salonicului din 26 octombrie 1912, despre armele garnizoanei, se supune arbitrării de la Haga. Articolul 13: cimitirele și mormintele soldaților. Articolul 14: subrogarea Greciei în drepturile și obligațiile otomane față de căile ferate Salonic–Monastir, Orientale și joncțiunea Salonic–Dedeagaci, pe porțiunile cedate; chestiunile sunt supuse Comisiei de la Paris.

Articolul 11: viața, bunurile, onoarea, religia și obiceiurile locuitorilor rămași sub stăpânire elenă; aceleași drepturi civile și politice; cult musulman public liber; numele sultanului ca calif în rugăciuni; autonomia comunităților musulmane și a vakufurilor; muftii aleși, muftiul-șef numit de rege dintre trei candidați, confirmat de Șeicul-Islam de la Constantinopol; competență în căsătorie, divorț, pensie alimentară, tutele, testamente. Articolul 12: vakufurile Idjarie-Vahide, Idjaretein, Mouhatas rămân, administrate de comunități; expropriere cu despăgubire; subvenții grecești dacă abolirea dijmelor lasă moschei, medrese sau spitale fără venit; litigii la Haga. Protocolul nr. 3: biserici creștine devenite moschei, retrocedate; Grecia construiește pe cheltuiala sa o moschee în capitală și patru în sate sărace; școli musulmane private recunoscute, predare în turcă, greaca obligatorie.

Articolul 15: părțile susțin, în ce le privește, dispozițiile Tratatului de la Londra din 1913, inclusiv articolul 5 (soarta insulelor egeene ocupate de Grecia rămâne la Marile Puteri). Convenția nu atribuie ea însăși insulele și nu este nota Puterilor din februarie 1914, nici Lausanne 1923. Protocolul nr. 1: persoanele originare din teritoriile cedate domiciliate în afara Imperiului Otoman au șase luni să aleagă naționalitatea elenă. Protocolul nr. 2: proprietatea privată a Statului din provinciile Salonic și Ianina se supune arbitrării de la Haga. Nu este un tratat de schimb de populație.

Imagine: Vechiul Palat Regal, Atena, locul guvernului elen la semnare; Julian Lupyan, 18 august 2024; CC0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Treaty of Athens. Textul tratatului: Convenția de pace dintre Turcia și Grecia, Atena, 1/14 noiembrie 1913.