La 13 iulie 1878, la Berlin, s-a semnat Tratatul dintre Austro-Ungaria, Franța, Germania, Marea Britanie și Irlanda, Italia, Rusia și Imperiul Otoman, pentru așezarea treburilor din Răsărit. A fost actul final al Congresului de la Berlin, deschis pe 13 iunie, cu Otto von Bismarck la prezidiu.

Congresul a revizuit Tratatul de la San Stefano, încheiat după victoria rusă în războiul ruso-otoman din 1877–1878. San Stefano prevăzuse o Bulgarie mare, rusofilă. Londra și Viena au refuzat-o. Bulgaria însăși a fost ținută în afara sălii, la insistența Rusiei: nu era stat suveran.

Tratatul a recunoscut independența de facto a României, Serbiei și Muntenegrului. Bulgaria a fost tăiată în trei: Principatul Bulgariei, provincia autonomă Rumelia Orientală și Macedonia, înapoiată otomanilor. Rusia a păstrat Batumi, Ardahan și Kars; valea Alashkerd și Bayazid s-au întors Porții.

Delegații români nu au putut opri cesiunea Basarabiei de sud către Rusia. Compensația a fost Dobrogea, inclusiv Delta Dunării. Ocupația rusă a Bulgariei a fost limitată la nouă luni, ca trupele să nu stea lung pe teritoriul românesc. Tratatul a cerut României să recunoască necreștinii — evrei și musulmani — ca cetățeni cu drepturi depline.

Austro-Ungaria a primit dreptul de a ocupa vilaietul Bosniei și de a instala garnizoane în sangeacul Novi Pazar. Bosnia a rămas formal otomană până la anexarea din 1908. Kosovo a rămas sub Poartă. Grecia a primit doar o promisiune vagă de rectificare de frontieră, concretizată în 1881 cu Tesalia.

Printre plenipotențiari s-au numărat Benjamin Disraeli și marchizul de Salisbury pentru britanici, contele Andrássy pentru Austro-Ungaria, principele Gorceakov pentru Rusia, William Henry Waddington pentru Franța, Luigi Corti pentru Italia și Alexandru Karatheodori Pașa pentru otomani. Studiul Departamentului de Stat american din 1918, „The Berlin congress” de Henry F. Munro, descrie procedura sălii, nu articolele: cine vorbește, în ce ordine, cum se trece de la San Stefano la textul final.

A. J. P. Taylor a scris mai târziu că înfrângerea Rusiei nu a fost un succes deplin pentru Viena sau Londra. Macedonia a bântuit diplomația până la războaiele balcanice, Bosnia a explodat în 1914. Bulgaria s-a unit cu Rumelia Orientală în 1885 și și-a proclamat independența deplină în 1908. România, Serbia și Muntenegru s-au proclamat regate în anii următori.

Imagine: Anton von Werner, Congress of Berlin, 13 July 1878, pictură din 1892, domeniu public, Wikimedia Commons. Nu este o fotografie a congresului. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Treaty of Berlin (1878). Textul tratatului: The Berlin congress — Henry F. Munro.