La 7 mai 1918, la Palatul Cotroceni din București, premierul Alexandru Marghiloman semnează Tratatul de la București cu Puterile Centrale — pacea forțată după ieșirea Rusiei din război.

România, izolată după Armistițiul de la Focșani și Brest-Litovsk, acceptase pe 5 martie la Buftea o pace preliminară. Tratatul final cedează Cadrilaterul și parte din Dobrogea de Nord Bulgariei, trece restul Dobrogei sub condominium al Puterilor Centrale, dă Austro-Ungariei controlul pasurilor carpatice și demobilizează armata română.

Germania închiriază pe 90 de ani câmpurile petrolifere din zona Ploiești; ocupația austro-germană continuă; „excedentul” agricol trece la Viena și Berlin. Puterile Centrale recunosc totuși Unirea Basarabiei cu România.

Camera a ratificat pe 28 iunie, Senatul pe 4 iulie; regele Ferdinand a refuzat să semneze sau să promulge. Tratatul a fost denunțat în octombrie 1918; România a reintrat în război pe 10 noiembrie.

Armistițiul din 11 noiembrie și tratatele de la Versailles, Saint-Germain, Neuilly și Trianon au anulat cediunile. Pentru Germania, petrolul și grânele din România au prelungit efortul de război până la sfârșitul lui 1918.

Textul englez e în colecția State Department „Texts of the Roumanian Peace” (1918).

Tratatul de la București din 7 mai 1918 rămâne pacea umilitoare pe care România a semnat-o, dar pe care regele nu a promulgat-o, și pe care victoria aliată a șters-o.

Imagine: Cotroceni / București; Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Treaty of Bucharest (1918). Textul tratatului: Treaty of Bucharest 1918 (WWI Document Archive).