La 17 octombrie 1797, 26 vendémiaire an VI, la Campo-Formio lângă Udine, Bonaparte, general în cap al armatei din Italia, a semnat cu marchizul de Gallo, contele Louis de Cobenzl, contele Maximilian von Merveldt și baronul Ignace de Degelmann pacea dintre Republica Franceză și împăratul romanilor, rege al Ungariei și al Boemiei. Nu e Leoben din 18 aprilie, nu Basel din 1795 și nu Lunéville din 1801. Actul e datat în sat, nu în sala de la Villa Manin din Passariano, unde Bonaparte locuia.

Articolul 1 pune pace solidă și neschimbată, fără ostilități pe uscat sau pe mare și fără ajutor, direct sau indirect, pentru cine ar vătăma cealaltă parte. Articolul 3: împăratul renunță, pentru el și urmași, în favoarea Republicii, la toate drepturile asupra provinciilor belgiene zise Pays-Bas autrichiens; Franța le stăpânește veșnic, cu tot pământul. Articolul 4: datoriile ipotecate pe sol înainte de război cad în sarcina Republicii, după un tablou de dat înainte de ratificări.

Articolul 5 dă Franței insulele levantice ale Veneției: Corfu, Zante, Cefalonia, Santa Maura, Cerigo și cele ținătoare, plus Butrinto, Arta, Vonizza și toate așezările venețiene și albaneze de sub golful Lodrino. Articolul 6 dă împăratului Istria, Dalmația, insulele adriatice, gurile Cattaro, Veneția, lagunele și ținutul dintre statele ereditare, Adriatica și o linie din Tirol pe pârâul dinainte de Gardola, peste Garda până la Lazise, apoi linie militară până la San Giacomo, Adige pe malul stâng, Canal Bianco, Tartaro, Polisella, Po-ul cel mare până la mare; Porto-Legnago pe malul drept, cu un cerc de trei mii de toise.

Articolele 7–8: împăratul lasă Republicii Cisalpine tot ce avea înainte de război în cuprinsul ei și o recunoaște putere independentă: Lombardia austriacă, Bergamo, Brescia, Crema, Mantova, Peschiera, ținutul venețian de la apus și miazăzi de linia din articolul 6, Modena, Massa și Carrara, cele trei legații Bologna, Ferrara și Romagna. Articolul 11: navigația râurilor de hotar e slobodă, fără vamă și fără vase de război, afară de paza Porto-Legnago. Articolul 18 dă ducelui de Modena, drept despăgubire, Brisgau-ul, pe aceleași condiții ca Modenais-ul.

Articolul 20 deschide la Rastadt, peste o lună, congresul dintre Imperiul germanic și Republică. Articolul 23 păstrează ceremonialul de dinainte de război; cu Cisalpina, același ceremonial ca odinioară cu Veneția. Articolul 24 face pacea comună Republicii Batave. Ratificările, în treizeci de zile, se schimbă la Rastadt. Nu e Schönbrunn din 1809. Articolele tainice, despre malul stâng al Rinului, nu stau în instrumentul public.

Villa Manin din Passariano, locuința lui Bonaparte în zilele păcii, nu casa din piața satului unde s-a semnat. Fotografie: GhePeU, Wikimedia Commons, CC BY-SA 3.0.

Pentru context: Treaty of Campo Formio. Textul: Traité de paix de Campo Formio.