În Ciudad Juárez, pe 21 mai 1911, în clădirea Vămii de frontieră, Francisco S. Carvajal, pentru guvernul generalului Porfirio Díaz, și Francisco Vázquez Gómez, Francisco I. Madero și José María Pino Suárez, pentru revoluție, au semnat convenția care pune capăt ostilităților pe tot teritoriul Republicii. Actul este făcut în dublu exemplar. Díaz nu a semnat el însuși. New York Times a relatat că, găsind vama încuiată, comisarii au semnat pe trepte, la farurile automobilelor, în jurul orei 22:35.

Convenția nu este Planul de la San Luis Potosí din octombrie 1910, nici bătălia pentru oraș, câștigată de forțele lui Pascual Orozco și Pancho Villa pe 10 mai, nici Planul de la Ayala din noiembrie 1911, nici lovitura lui Victoriano Huerta din 1913.

Cele patru considerente spun că generalul Díaz și-a arătat hotărârea de a demisiona din președinție înainte de sfârșitul lunii în curs; că există vești demne de crezare că Ramón Corral va părăsi vicepreședinția în același termen; că, prin ministerul legii, Francisco León de la Barra, actual secretar de Relații Externe, va prelua interimar puterea executivă și va convoca alegeri generale în termenii Constituției; și că noul guvern va studia starea opiniei publice, ca să o mulțumească în fiecare stat în ordinea constituțională, și va încuviința despăgubirile pentru pagubele pricinuite direct de revoluție.

Clauza unică: din ziua semnării încetează, pe tot cuprinsul republicii, ostilitățile dintre forțele guvernului Díaz și cele ale revoluției; trupele revoluționare urmează să fie lăsate la vatră pe măsură ce, în fiecare stat, se fac pașii trebuitori ca să se restabilească pacea și ordinea publică. Dispoziția tranzitorie cere reconstrucția sau repararea imediată a liniilor telegrafice și feroviare întrerupte.

Textul semnat nu vorbește de reformă agrară, nici de destrămarea hacendelor. Nu numește guvernatori și nu desființează armata federală. Katz și alți istorici înscriu, în afara convenției, înțelegeri politice despre paisprezece guvernatori provizorii, amnistie și păstrarea judecătorilor porfirieni; acestea nu stau în cele câteva rânduri de la vamă.

Díaz a depus demisia pe 25 mai. León de la Barra a devenit președinte interimar. Madero a intrat în Ciudad de México pe 7 iunie și a fost ales președinte în octombrie, cu Pino Suárez vicepreședinte. Zapata a refuzat să recunoască guvernul interimar și a ținut lupta în Morelos; Orozco, ocolit la numiri, s-a ridicat în 1912. Convenția de la Juárez nu este acea ruptură.

Actul încheie faza întâi a revoluției mexicane: căderea Porfiriatului, fără să schimbe aparatul de stat. Carranza a spus, după semnare, că Madero a predat reacționarilor o revoluție moartă, care va trebui luptată din nou. Díaz, plecat în exil în Franța, a observat că Madero a dezlănțuit un tigru.

Imagine: fosta Vamă de frontieră din Ciudad Juárez, azi Museo de la Revolución en la Frontera; Wotancito, 7 aprilie 2019, CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Treaty of Ciudad Juárez. Textul tratatului: Convenios de Ciudad Juárez, 21 de mayo de 1911.