La Constantinopol, pe 21 iulie 1832 (23 Safer 1248), reprezentanții celor trei Puteri din Tratatul de la Londra din 1827 și doi miniștri ai Porții au semnat Aranjamentul pentru fixarea definitivă a limitelor continentale ale Greciei. Pentru Londra, Paris și Petersburg: Stratford Canning, Apollinaire Bouteneff, baronul Jacques Édouard Burignot de Varenne. Pentru Poartă: Mustapha Behdjet Effendi, fost cazasker al Rumeliei, medic-șef al sultanului, și Elhadj Mehemed Akif Effendi, reis effendi. Grecia nu semnează. Confirmarea formală a celor trei Curți, în patru luni, are forța unei ratificări.

Actul nu este Tratatul de la Londra din 6 iulie 1827, nici Protocolul din 3 februarie 1830, nici Convenția de la Londra din 7 mai 1832 cu Bavaria pentru Otto, nici Protocolul londonez din 30 august care a confirmat ulterior linia. Nu este linia Aspropotamos–Spercheios respinsă de Leopold de Saxa-Coburg.

Articolul 1: capătul de est la gura râului de lângă Gradiza; urcă la izvor, ajunge la lanțul Othryx, lasă Greciei pasul Klomo fără a trece creasta; urmează creasta, vârful Varibovo, înălțimea Veluchi; coboară Valea Aspropotamos până la Golful Artei, între Coprina și Menidi. Podul Tartarina, defileul și turnul Macrinoros rămân Greciei; podul Coracos și izvoarele de sare de la Coprina, Porții. Fortul Punta rămâne Porții, cu o rază între o jumătate de oră și o oră. Alternativă: dacă Zeitounul de pe malul stâng al Spercheiosului rămâne otoman, linia de est începe la gura Spercheiosului.

Articolul 2: despăgubire 40 de milioane piaștri turcești dacă Zeitounul de stânga trece la Grecia; 30 de milioane dacă rămâne Porții. Articolul 3: comisari ai celor trei Curți și unul al Porții delimitează în șase luni; un comisar grec poate coopera; majoritate la dezacord. Articolul 4: plata la Constantinopol, la 31 decembrie, prin trate pe Londra, Paris, Viena sau Petersburg, la cursul zilei semnării. Articolul 5: evacuarea tuturor teritoriilor destinate Greciei, inclusiv celor deja atribuite și încă ocupate, tot până la 31 decembrie sau mai devreme.

Articolul 6: la Punta, garnizoană suficientă pentru post; vasele grecești trec fără obstacol, în afara vămilor dacă acostează la Punta, Preveza sau alte porturi turcești ale golfului. Articolul 7: 18 luni de la delimitare pentru a părăsi teritoriile și a vinde; aceleași foloase locuitorilor din Eubeea și Attica și proprietarilor din Teba; vakufurile trec la statul grec. Articolul 8: relații de comerț și navigație pe reciprocitate; agenți acreditați; supușii otomani pot face negoț în Grecia, grecii nu mai recurg la protecție străină în porturile otomane.

Actul din iulie nu este Protocolul din 30 august, care a ales linia cu Zeitounul la Grecia și a fixat 40 de milioane, nici unirea ulterioară a Insulelor Ionice.

Imagine: Constantinopol văzut din Galata, The Penny Magazine, 18 august 1832; domeniu public, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9. Semnarea a avut loc în același an, în oraș.

Sursă consultată: Treaty of Constantinople (1832). Textul tratatului: Arrangement between Great Britain, France, Russia, and Turkey, Constantinople, 21 iulie 1832.