La 25 ianuarie 1479, la Constantinopol, sultanul Mehmed al II-lea, fiul lui Murad, emite ahdnamele de pace către Giovanni Dario, secretarul Senatului venețian. Textul e grecesc, pe hârtie venețiană, cu tugră de aur. Data internă: anul 6987, indicțiunea a 12-a. Doge: Giovanni Mocenigo. Războiul, din 1463, a golit tezaurul; raiduri în Friuli; ciumă la Veneția; Uzun Hasan mort; Napoli a făcut pace cu Poarta. Dario are mandat să accepte cererile sultanului, ca să redeschidă comerțul din Levant.

Ahdnamele e act unilateral otoman. Mehmed jură pe Dumnezeu, pe profet, pe cele șapte mushaf, pe 124.000 de profeți, pe sufletul său și al tatălui, pe sabie: pace pe uscat și pe mare, înăuntrul și în afara Strâmtorilor, cu locurile care ridică semnul Sfântului Marcu, inclusiv Cipru. Părțile sunt egale în clauzele vechi, preluate din 1446 și 1454.

Niciun om al stăpânirii nu lovește Signoria; paguba se întoarce. Negustorii și mărfurile umblă liberi, pe uscat și pe mare. Ducele de Naxos, frații și oamenii lui stau în pace, fără slujbă către sultan. Corăbii și galere, unde se întâlnesc, țin pace; corsarii și hoții se pedepsesc. Datoria unui venețian nu cade asupra celorlalți. Sclavul venețian fugar, dacă trece la islam, aduce stăpânului 1.000 de aspri; dacă rămâne creștin, e înapoiat. Corabia naufragiată: oameni liberi, marfă înapoi. Mortul fără testament: bunurile la bailo.

Signoria are dreptul să trimită un bailo la Constantinopol, cu casa lui, după obicei, să judece venețienii. Bailoul, ca să-și țină locul, dă sultanului, în fiecare an, un dar de 10.000 de florini venețieni din negoț. Pentru datoriile de dinaintea războiului, până azi — comune, private, ale unor oameni — Veneția plătește 100.000 de ducați în doi ani. Sultanul nu mai caută alte datorii vechi. Banii vin, în principal, din arenda minelor de alaun ale lui Bartolomeo Zorzi și Girolamo Michiel.

Veneția predă cetatea numită Skodra, în Albania: rectorul, sfatul și cei care vor pleacă, cu marfa; armamentul rămâne. Predă insula Lemnos: rector, nobili și cine vrea pleacă; cine rămâne e iertat. Predă cetățile și locurile luate în război din stăpânirea sultanului, în Moreea, cu aceleași învoieli. Mehmed înapoiază pământurile ocupate, până la vechile hotare ale cetăților venețiene. Negroponte nu se discută. Mani nu e în ahdname; predarea ei, din corespondența paralelă, va stârni răscoala lui Krokodeilos Kladas.

Senatul știe de pace pe 21 februarie. Pe 25 februarie poruncește predarea locurilor. Dario se întoarce cu Lütfi Bey pe 16 aprilie. Scutari se predă în martie; locuitorii, sub Antonio da Lezze, aleg să plece, ajung la Gradisca. În 1480, Mehmed trece în Apulia, la Otranto. Moare pe 3 mai 1481. Baiazid al II-lea reia pacea în ianuarie 1482 și taie darul anual.

Imagine: Attila Terbócs (Pasztilla), câmpia de sub cetatea Rozafa, Shkodër, 16 iulie 2016, CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Treaty of Constantinople (1479). Textul tratatului: Wright & MacKay, The Peace Treaty of 1478, Studi Veneziani LIII (2007).