La Córdoba, în Veracruz, Agustín de Iturbide, prim-șef al Armatei celor Trei Garanții, și Juan O'Donojú, locotenent-general al armatelor Spaniei, numit căpitan general și șef politic superior al Noii Spanii, semnează un tratat în șaptesprezece articole. Data instrumentului este 24 august 1821. Nu este Planul de la Iguala din februarie și nu este Grito de Dolores din 1810.

Planul de la Iguala, din 24 februarie, ceruse deja independența Noii Spanii, religia catolică și unirea americanilor cu europenii, cu o monarhie constituțională. O'Donojú debarcă la Veracruz când capitala este asediată, iar în mâinile guvernului european mai rămân, slabe, Veracruz și Acapulco. Îl invită la o întâlnire ca să desfacă, fără să rupă, legăturile dintre cele două țărmuri.

Articolul 1 recunoaște această Americă drept națiune suverană și independentă, sub numele de Imperiul Mexican. Articolul 2 așază un guvern monarhic, constituțional, moderat. Coroana este oferită întâi lui Ferdinand al VII-lea, apoi, pe rând, infanților Carlos și Francisco de Paula și lui Carlos Luis, fost moștenitor al Etruriei, acum al Luccăi; dacă toți refuză, Cortesurile Imperiului desemnează persoana. Curtea se fixează la Mexico, capitala.

O'Donojú numește doi comisari care duc la Madrid copia tratatului și o expunere pentru rege. Se instalează imediat o Juntă provizorie de guvernare, după spiritul Planului de la Iguala. O'Donojú însuși este membru al juntei. Junta alege un președinte și numește o regență de trei persoane, care deține puterea executivă în numele monarhului până la umplerea tronului.

Până se adună Cortesurile, junta legiferează în cazuri grăbite, de acord cu regența, și o sfătuiește. Locuitorii — europeni din Noua Spanie și americani din Peninsulă — pot pleca cu averea, plătind vămile; funcționarii potrivnici independenței sunt obligați să părăsească imperiul. Articolul 17 cere evacuarea capitalei de trupele peninsulare fără vărsare de sânge; O'Donojú se angajează să o obțină printr-o capitulare onorabilă.

Armata celor Trei Garanții intră în Ciudad de México pe 27 septembrie. A doua zi se face cunoscut Actul de independență al Imperiului Mexican. Cortesurile extraordinare de la Madrid, în ședința din 13 februarie 1822, declară tratatul ilegal, nul și fără efect față de guvernul spaniol și de supușii săi: O'Donojú nu avea mandat să recunoască independența.

Ferdinand al VII-lea nu vine. Congresul mexican îl proclamă pe Iturbide împărat pe 18 mai 1822. Monarhia ține puțin. După Planul de la Casa Mata, Congresul, pe 8 aprilie 1823, spune că națiunea nu a fost legată, fără consimțământul ei, de forma de guvernare din Planul de la Iguala și din tratatul de la Córdoba, și se poate constitui cum îi convine.

Semnăturile de pe instrument sunt ale lui Iturbide și ale lui O'Donojú; copia autentică o certifică José Domínguez, la villa de Córdoba. Nu este Tratatul de la Guadalupe Hidalgo din 1848.

Imagine: Juan O'Donojú, 1821; ulei anonim, Antiguo Palacio del Ayuntamiento; domeniu public, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Treaty of Córdoba. Textul tratatului: Tratados de Córdoba, 24 august 1821 (text, UNAM).