La Craiova, România și Bulgaria semnează tratatul prin care Cadrilaterul trece la Sofia. Data instrumentului este 7 septembrie 1940. Nu este Arbitrajul de la Viena din 30 august, care a dat Ungariei Transilvania de Nord, și nu este Tratatul de la București din 10 august 1913, prin care România luase Dobrogea de Sud.

Pentru regele Mihai I semnează Alexandru Cretzianu, ministru plenipotențiar, și Henri-Georges Meitani, consilier juridic la Afacerile Străine. Pentru țarul Boris al III-lea, Svetoslav Pomenov și Theokhar Papazoff, judecător ad-hoc la Curtea Permanentă de Justiție Internațională. Carol al II-lea abdicase cu o zi înainte. Prim-ministrul Ion Antonescu ratifică pe 13 septembrie; regele nu ratifică.

Articolul 1: între Dunăre și Marea Neagră, frontiera urmează traseul din Protocolul anexat. Articolul 2 o declară definitivă și perpetuă; fiecare parte se angajează să nu mai formuleze vreo pretențiune teritorială împotriva celeilalte. Ratificările se schimbă la București, cel târziu pe 15 septembrie.

Protocolul: noua linie pornește de la Dunăre, imediat în aval de Silistra, și ajunge la mare la aproximativ opt kilometri sud de Mangalia. Comisia mixtă o trasează pe teren după crochiurile semnate la Mangalia pe 5 septembrie 1902. Evacuarea, în patru zone, ține între 20 septembrie și 1 octombrie: armata română pleacă, apoi intră cea bulgară, cu o zi distanță.

Articolul 3: în trei luni de la ratificare, schimb obligatoriu între supușii români de origine etnică bulgară din județele Tulcea și Constanța și supușii români de origine etnică română din Durostor și Caliacra. În restul celor două țări, emigrarea rămâne facultativă un an. Proprietățile rurale părăsite trec la statul de plecare; cele urbane rămân ale proprietarilor.

Anexa D: Bulgaria plătește României un miliard de lei, forfetar, în două tranșe egale, pe 15 ianuarie 1941 și pe 15 ianuarie 1942. Cu suma, Bucureștiul renunță la pretențiile din investițiile după 1913; Sofia, la cele din Tratatul de la București. Comisia mixtă de aplicare își are sediul la Giurgiu.

Mai târziu s-au numărat circa 103.711 români, aromâni și megleno-români mutați la nord și 62.278 de bulgari mutați la sud. Aliații nu au anulat instrumentul după război: Cadrilaterul a rămas bulgar, spre deosebire de Transilvania de Nord.

Nu este Viena și nu este București 1913. Semnăturile de la Craiova sunt ale lui Cretzianu și ale lui Pomenov, pe un text care își spune, negru pe alb, că frontiera este perpetuă.

Imagine: cortegiu la întoarcerea Dobrogei de Sud, 8 septembrie 1940; fotograf necunoscut; domeniu public, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Treaty of Craiova. Textul tratatului: Tratat din 7 septembrie 1940 între România și Bulgaria (Monitorul Oficial nr. 212).