La Fredrikshamn, astăzi Hamina, Suedia și Rusia încheie pacea care închide Războiul finlandez. Data instrumentului este 17 septembrie 1809. Nu este Dieta de la Porvoo, unde Alexandru I luase jurământul în martie, și nu este Convenția de la Åland din 1856.

Pentru regele Carol al XIII-lea semnează generalul de infanterie Kurt von Stedingk și colonelul Anders Fredrik Skjöldebrand. Pentru împăratul Alexandru I, contele Nikolai Rumyantsev, ministru de externe, și David Alopaeus, trimis la Stockholm. Textul, în franceză, în două exemplare, are 21 de articole. Gustav al IV-lea Adolf fusese detronat în martie.

Articolul 1: pace, prietenie și bună înțelegere. Articolul 2: Suedia nu neglijează nimic pentru o pace grabnică cu Franța și cu Danemarca. Articolul 3: aderă la sistemul continental; din schimbul ratificărilor, porturile se închid navelor britanice de război și de comerț, cu excepția sării și a produselor coloniale.

Articolul 4: regele, pentru sine și urmași, renunță irevocabil și pe vecie la guvernămintele Kymmenegård, Nyland și Tavastehus, Åbo și Björneborg cu insulele Åland, Savolax și Carelia, Vasa, Uleåborg și partea din Västerbotten până la Torne. Locuitorii, orașele, porturile și fortărețele trec în proprietate deplină Imperiului Rus; omagiul față de coroana suedeză cade.

Articolul 5: frontiera urmează marea Åland, Golful Botnic și râurile Torne și Muonio, până în Norvegia. Insulele de la răsărit de talveg revin Rusiei, cele de la apus Suediei. Inginerii marchează linia după ratificare. Articolul 8: în patru săptămâni, trupele ruse evacuează Västerbotten la vest de Torne, fără rechiziții, din propriile magazii.

Articolul 6: împăratul a asigurat deja, de la sine, libera exercitare a religiei, drepturile, proprietatea și privilegiile locuitorilor; regele suedez se consideră dezlegat de datoria de a le rezerva în tratat. Articolul 10: finlandezii din Suedia și suedezii din Finlanda se pot întoarce și pot vinde, în trei ani. Articolul 18: 50.000 de cetverturi de grâu pe an, fără taxă de export, din porturile rusești ale Golfului Finic sau ale Balticei, în afara anilor de foamete.

Ratificările se schimbă în patru săptămâni. La Sankt Petersburg, pe 13 octombrie. Nu este independența Finlandei din 1917: textul încorporează provinciile în Imperiul Rus. Marele Ducat, cu instituțiile lui, vine din jurământul de la Porvoo și din această cesiune, nu dintr-o clauză de stat separat.

Nu este Porvoo și nu este Åland 1856. Semnăturile de la Fredrikshamn sunt ale lui Stedingk și ale lui Rumyantsev, pe un text care își spune că renunțarea este pe vecie.

Imagine: Kurt von Stedingk; atribuit lui Lorenz Pasch cel Tânăr, 1776; domeniu public, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Treaty of Fredrikshamn. Textul tratatului: The Treaty of Peace between Sweden and Russia, 17 septembrie 1809.